în deşertul vrăjitoarelor, ele nu sunt nici bune, nici rele, abia dacă sunt vrăjitoare. casa uneia e doar jumătate. puţin rotitoare şi seamănă cu ceva mai bun decât de mâncat. ai zice minusculă, nici măcar o casă întreagă, dar e desenată pe fiecare parte şi în jur e un fel de nisip melancolic, tineresc, uşor ridicat de jos, rotitor şi el. aici era roz şi gri. în primul bloculeţ de vrăjitoare nu ştiam că sunt vrăjitoare. erau două mici, cu doi băieţi murdari, puţin sportivi, cu care învăţau să. oboseau, învăţând să şi lăsau uşa deschisă. apăreau la ea zburlite şi deranjate, ca să înţelegi că faceau să.
puţin-sportivii apăreau şi ei, neserioşi şi hăhăiţi.
vrăjitoarele astea nu ştiu ce puteau să facă, m-am gândit că nimic.
am văzut nişte valuri de apă spre stânga, cum te uiţi de la uşa lor, verzi-verzi-verzi ca un smarald copt încrezut, cu spumă rece fugărită. aici era galben şi valurile astea încrezute.
mai încolo, începeau cartiere întregi de vrăjitoare la fel de nicibune, nicirele. sunt tare mirată că sunt aşa dese, vrăjitoarele nu sunt făcute să fie rare? eu mersesem doar să iau un bonus de prăjituri, aşa am ajuns acolo. după prăjituri, trimisă de un fel de tabără a măncărurilor.
casa vrăjitoarei ăsteia, din cartierul cu vrăjitoare dese, avea scări. în sus sau în jos, poate în dreapta sau în stânga. dar cred că în sus sau în jos. stăteai pe ele şi ele se desenau mai departe fără să le vezi, un fel de 'se desenau de la sine, iar tu te desenai pe ele până unde vroiai să ajungi, apoi uitai cum şi te de-desenai'. ea avea păr mai mult negru decăt cărunt, dar era prima despre care credeam că e ceva mai vrăjitoare. făcea cele mai simple lucruri fără să le facă şi mă nedumerea: de ce aşa simple, astea nu fac lucruri ciudate şi de care nu auzi?
ele croiau polonice, sau alertau o schemă culinară. sau făceau aerul lor să pară copt şi răcit, pus înăuntru din tăvi prăjiturice. avea rochie de vrăjitoare, amestecată din auster şi prăjituri. şi făcea nişte gogoşi ciudat, nu cum se fac. făcea altceva, în loc să le frigă sau să le dea formă. altcumva, altcumva, negogoşesc, nu-mi aduc aminte.
aici era ceva gri, ceva verzui şi părul ei, mult mai negru decât cărunt. nimic într-adevăr vrăjitoresc şi nimic spectaculos. dar cred că ea m-a trezit, tot puţin dezamăgită.
