îţi ştiu câinele negru şi-i ştiu zgarda roşie pe care ai uitat să i-o scoţi; ştiu toate silabele de care-ţi pare rău, pătrăţelele-şotron din jurul celuilalt r.e., ştiu din ce unghi închizi sertarele noaptea şi cum arată înălţimea copacilor când te ameţesc. nu toate gândurile - dar bănuiesc ce bănuieşti, când preferi să bănuieşti.
ştiu când te decontractezi nevrotic, să-ţi imaginezi pantofi şi străzi construite pentru pantofi. ştiu cum faci, când nu faci diferenţa între ce visezi şi ce crezi, ştiu de ce deschizi, uneori, poarta sau câte.. ştiu de ce ţi se boţesc hainele în dulap.
acum, sunt tot colectivul căruia tu i-ai spune asta. care s-ar face ecou şi ţi-ar râde ţie asta. fiecare în parte din el, fiecare auzind versiunea personalizată. simultan. o telepatie filiformă. lunguiaţă, din nuvele în care nu te hrănesc personajele.
dacă ai scrie nuvele, mi s-ar confesa vârtejurile din aura lor.
îţi transcend literaturile serelor albastre, cu cuvinte altoite din perfuzii - neceasurile, amuzatul bilelor, al popicelor, toate subnutrite, de sub podul ghioc-esc dintre savona şi savona.
îţi croiesc sevrajul.
nu mă crede voce, undă, hologramă, o identitate aruncată de-a ta sau ceva ce-ţi imaginezi c-ai putea.
închipuie-ţi ora unu. închipuie-ţi poza lapsus-urilor, împreună. un transversal. o (e)lipsă.
ştiu că nu-ţi reprezinţi succesul. dacă eşti o curbă de şampon, sunt sticla care toarnă altceva - ajungi să crezi că tu m-ai auzit, dar eu. te-aud. pe tine.
