cireşul nu mai radiază de-nviere
trandafirii fug de rochiţele de seară cu care fiecare regina-nopţii de zână -
poţi să-i iei păpădiile, păianjenii uriaşi care se întorceau din an în an mai fioroşi şi mai negri în vie
poţi să-i iei bradul şi fiara cea mai dragă pe care am culcat-o cu o mingiuţă spartă dedesubt
crăciunurile de cristal sub flori de gheaţă şi râsete rotund-sclipite
strugurii mov lunguieţi şi pepenii pe care-i aducea tata pe umăr
şi merele-n lăzi dumbrăveşti şi părul mic uscat cu pere nesătule.
ia-i zmeura şi îngheţatele de casă de 14 şi de 22 iunie,
copaci escaladaţi plini de furnici şi muzica de mai, mai tare
apoi de august şi castane, în geamuri cu perdele de vânt concertat
şi roşiile, caişii piticoşi şi sprinteni, tablourile, broderiile din epoci portative -
taie, înlocuieşte tufa de la geam, caietele şi cărticelele din care nu înţelegeam cum i-ar plăcea cuiva marin sorescu când exista stănescu sau, mă rog, eminescu
peltelele, salatele de vinete şi nucile, dulceţile de nuci, dulceţile de trandafiri, zacuştele de fum de pe tărâmuri de lemn arse.
scapă de tot, păpuşi italiene, pantofi de lac cu mărgeluţe,
şodouri, tăiţei în degetar,
tudor şi laur în ligheane, nişte gume-ţigară,
şezlonguri şi casete, geci de blugi, curelele de băieţoi, ochelarii de soare,
pietrele rare.
n-o vreau, e plină de fantome desfăcute,
apoi bătucite,
care au obosit să bântuie, iar voi aţi obosit să le lăsaţi.
scântei bătrâne
şubrede
şi reversibile.
lasă-i oglinzile, totuşi -
grele şi încurcate
pe care le mai caut în vis dintr-o cameră-n alta
în care rochia portocalie ca o trompeţică şi o cămaşă albă înnodată peste şi părul ud încă se învârt luminos ca un bec dintr-o noapte de lămpi -
lasă-i pătratele din oglinda-n oglindă-n oglindă
şi poate vişinul de lângă roaba care-a trezit, copilărie după alta, lalelele bătute -
