o frunte imensă,
de nori.
nu mai contează că mori sau trăieşti -
or să râdă de voi, oameni,
că n-aţi trăit, că n-aţi iubit
cu încetinitorul,
pe-o lume părăsită de prearăuşipreaprost,
pe-o lume de liane, de frunze-grădini-cadre
invadându-vă, îmbrăţişându-vă, amortizându-vă greşelile,
regenerându-se
în locul vostru.
au râs de voi, oameni,
în timp ce râdeaţi,
în timp ce plângeau,
că n-aţi plecat,
că nu v-aţi oprit
din mecanica voastră,
simţind durerea altcuiva, extaze de altundeva,
iiiimmense,
deschise-n răni pe cer,
în găuri de chei-globuri-raze,
în alb fosforescent, emanat în explozii.
mănăstiri vizuale,
mănăstiri olfactive
răstignite pe geam, impregnate în ploaie,
ale cuiva care moare sau tocmai învie,
în timp ce îi simţi fiecare paragraf, moleculă,
care n-au să rămână nicăieri (de)scrise.
or să râdă de voi, oameni.
au râs -
(c/r, ennio morricone - 'once upon a time in the west')
