- laturi de empatie -

el e un băieţel uitat pe lume de un loc, de nişte circumstanţe de care nu ştia nimic.
ele - îl cresc, sub auspiciile unei relaţii nicicum predefinite. una din ele aproape blondă, un fel de emilia popescu tânără, subţire, visătoare, presărată din 'liceenii' într-un scenariu mai necalculat, mai intim respirat, de sine stătător, fără audienţe şi criterii.
..fugind pe drumuri, descheindu-şi părul, alegându-şi direcţiile, zburând din filme în poze fluide, şi înapoi în filme. întrerupte.

cealaltă, estetic mai întunecoasă, senzorial mai fragilă, tăcută şi închisă ca într-un ghioc de pe un raft.

lui i-am băut copilăria şi adolescenţa, strop cu strop - fatăbăiat, trecând pe holurile şcolii, prin zâmbetele cozi-de-ochi, prin toate stadiile şi stafiile în care-nţelegea cum se întâmplă şi cum se rezolvă paşii. statornic, temerar, surâzător. nu avea faţă, doar contururi. contururi de ochi infiniţi, care vedeau în viitor şi-l proiectau pe un ecran imens, de sticlă gri cu turnuri.

încet, prin multe adâncimi şi libertăţi nepoticnite, a crescut.
ceasul pe care-l purtam desenat, cu ace de brad, de-a lungul (nu latul) încheieturii, se opreşte. locul se strânge într-o cameră fără pereţi, caldă, opacă, pătrunsă de ecouri.
ele-i dansează-n jur, la fel de tinere ca în copilăria lui dintâi, în lenjerie intimă de culorile strugurilor nicinegri, nicialbi. rosé-bordeaux, dantelă fără incomodităţi.
cea blondă, mai lentă şi mai opu-lentă, îi stă alături cu certitudini de nerevocat; flirtează cu el liniar, e împăcată, apropiată.
cealaltă vine şi pleacă, îl înconjoară cu potenţiale; e mai distantă, mai neînţeleasă, mai friabilă; forma, dantela ei sunt mai subtile.

prin altceva decât cuvinte sau idei, ambele îi propun un ..fel de incest deplin şi suav, emblemă a 'maturităţii'.
ecourile strigă mai în şoaptă, prezenţele din jur se risipesc, iar el se trage înapoi din zâmbetele calde, apoi schiţează un refuz menit să păstreze magia pe care-o aveau, deja. să nu-i fugă şi ea, şi ele, aşa cum oamenilor mari le fug mereu cele mai drage cunoaşteri şi ambiţii, în pragul dintre pot-orice si 'autonomie'.

cea blondă râde superficial, rămâne lângă el, îl tachinează.
a doua, însă, pleacă. se suprapune altor siluete, dantela transparentă şi osbcură se şterge inclusiv din amintiri - din ea, aproape dezbracată, iese.

când a plecat deja şi când e prea târziu,
când i-a-nţeles deruta, rănile şi fuga,
o caută. n-o mai găseşte.

..mai mult de-atât n-o să mai crească.