- twist, tragic -

dansam c-un johntravolta mai nedreptunghiular şi negălăgios, la o petrecere maroşigri, cu twist.

ochii ţintibili, tragici - două televizoare aproape tinere, aproape vii. dansam dinamic şi descătuşat, mai mult cu lumi individuale decât cu cadrul, sau unul cu altul.
dansam cu părţile celelalte.

nu-l cunosc. aşa că îl întreb din depărtări aproape despărţite de ce-a învăţat să danseze.
tot ce contează e de ce-a învăţat, oricând, să danseze.

..ceva trist, ceva cald, un plan copilăriu indus camerei retro.
e-un coridor de uşi cu noi, toate sunt blânde -
cu amintiri zidite în multe dece-uri.


şi sar,
şi mă învârt,
şi obosim.

ne aşezăm pe-un câmpcearşaf ricoşat de prezent, plin cu note: el cu spatele la mine, oprit autistic din orice mişcare zbuciumată, eu cu picioarele întinse de-a lungul lui, din spate, flancându-i povestea cu ele.
îl ţin de ea.
mă ţine de genunchi.

pe spatele cămăşii, desenate larg, o faţă şi-un nume ironic; faţa lui.
televizoarele merg în emisfera cealaltă, la mine se uită cu faţa lui din spate.
cu feţele întâlnite aşa şi amândoi cu spatele la twist, suntem sinceri, trasând pavilioane tragice, indiscutabile.

încap doar doi aici,
iar notele se-opresc, lăsându-ne să dansăm congruenţe.

ca doi magneţi a căror atracţie/respingere a devenit câmp de pauză.
o notă prea departe, o notă rămasă în urmă.