- flutur măiastru, de apariţii perforate -

o pasărefluture de praf magic, locuieşte într-un glob pulverizat. totul e de lumină* în magia lui - forma îi e din dungi groase, estompate, trecând dintr-una-n alta, din aproape nuanţe în nuanţe aproape.
mesajele îi pulsează vag, ca nişte căldurirăcori fine, de stele abia răsărite.

când fluturele zboară, praful, de culoarea sclipiciului zăpezii noaptea, i se împăştie pe diagonale. cercetează, se confundă; se-ntoarce înapoi şi devine imaginaţie, întoarcere, răstoarcere. apoi zboară din nou şi aripile i se separă ca gândurile unui om bântuit de tristeţi nerezolvate - dansează neconturat pe un umăr de deal, pe o frunte de zare, se dau în scrânciob pe lumina lunii**, se duc mai departe, mai sus, mai înalt, până la nemişcare şi-napoi.

se-ntorc în fluture şi îi spun totul; fluturele e al lor, ele sunt ale lui, sclipiciul străveziu călduţ e între ei, iar ei - sau el, sau ele -, ca un moment desprins din promisiunile serii, e tot ce poţi vedea după ce ai ţinut ochii larg deschişi, ţintuiţi pe luna de forma ultimei clătite, din aluat insuficient.

-

* mirosul apei, incandescenţă, apariţiiperforaţii.
** pe - lumina îi e scrânciobul, mişcarea.