- neglijenţe -

mă gândeam la lunile astea neglijate şi nedreptăţite. noiembrie, ianuarie, februarie. poate octombrie.

nimeni nu-şi dă seama de februarie: se regretă decembrie sau se aşteaptă martie. din februarie nu se aminteşte nimic - dacă nu e o zi de naştere, dacă nu s-a urcat nimeni pe horn, să-ţi închine viaţă sau dragoste.

la fel, noiembrie - nu se întâmplă nimic.
sau ianuarie.

primăvara e un fel de câmp psihedelic împrejmuit de un gard de înaltă discreţie, trece repede şi adorat.
lunile de vară sunt grădinile clişeelor, se înghesuieşte oricine să le depene.
în septembrie sunt şcoala, câteva castane şi ţiiminteastăvară, decembrie e gras si tare ca un balon tencuit cu perne.

mai e mai, da, însă nu aşa de uitat şi de subtil ca ele trei.

mai e practic vara, oamenii se duc să-şi ajusteze burţile pentru iulie, să trezească umbrelele acelea urâte, care strănută ebrietăţi.

trec lunile astea discrete şi eterice ca nişte îngheţate topinde între imensele plăceri neverbalizate pe care nimeni nu şi le aminteşte.

- voie -

expoziţia rotundă strânge fiinţe şi le lipeşte de obiecte.

obiectele sunt învelite de bulbuci pietrificaţi şi se uită unele la altele ironic-invadate, invitat-urmărite, pasionat-asediate.

între ele se dizolvă naraţiuni scurte, de exemplu a unui triunghi care a însemnat „castel”. deasupra a avut un coif cu pietre bulbificate - coif viu, ştiitor să trimită o pâine în timpul dinainte (..aaaaflă..).

locul e al potecilor cu trepte, crengi şi pleoape prin care nu străbaţi.

înapoi în colţul obiectelor cresc invenţii şi posibilităţi - bijuterii cu sarcini transparente (să adoarmă, să îndrăgostească, să învelească, să se întoarcă), cutii deschise în săgeată, unghiuri tactile cu sprâncene cunoscute şi voie, ne-voie să le ţii minte.

- încă să nu. încă să însă -

balet din poziţii fixe, deplasate alunecat până în alte poziţii fixe, stabilite glisant.

altă artă, din intenţii luminoase, ..fie cântec, desen, dans, transparenţă. fie nu.

tenişii puşi cu talpa în sus, unul galben, celălalt albastru. ai multor fete de 14 ani, tunse la fel, senine la fel.

juriu distribuit ca o cremă omogenă de jur împrejurul sălii alunecoase, îmbrăcat în prosop.

felia mea, cochetă, matură şi posesoare a elefănţelului cu blană zburătoare în spatele gâtului.

carte de citit cu o ureche - ştie s-o dea, stiu să o dau printr-o fată, fata ştie să mi-o redea.

castanii scobiţi în lumină, pe drum în jos şi noaptea.

a fugit ca un tunel pe lângă mine.

a ajuns înainte, foarte înainte, n-a reuşit să se oprească.

atât cât cineva încă îţi place, cât încă nu ajungi.