tiptilităţi întrebătoare -

dacă ar stinge tata lumina mai repede spre lumea tiptilă din hol şi n-aş mai auzi nimic ţuguiat despre oameni mari, ocupaţi, preocupaţi, acaparaţi, poate că ar veni mai repede; mai mult.
m-aş face una din lumânările stinse care se-aprind pe furiş de crăciun, când vreau să fi căzut definitiv curentul, sau când galopul zilelor de azi îşi vede drept în ochi absurditatea; l-aş aştepta - stinsă, pitită, ciulită - până la ora decembrie:fărăcifre, când i-aş sări coţofanic în spate şi i-aş fila magia dextră* din baghetă.

sunt multe de spus despre
foşnetele,
cariocile - mii, şi mereu cu cel puţin două capete (blânde), -
cercurile ciobite de mirări,
patinoarele de ochelari de unicorni cu şoseţele,
sau puii de păduri din bulgăraşi cu găurele conice
pe care mi le-aduce el prin ochii sparţi în geometrii abstracte,

dar le ţin undeva maimult decât în amintiri sau coduri.

aş copia, în schimb, din gândul lui configurat în cufere transparente, cifrul scânteilor stelar-liliachii pe care le-adormeam în fiecare pliu al camerei şerbetice, până la ora de culoarea cariocii celei mai indicibile, anume.

şi ce poveşti ar şti să-mi spună,
(doar mie,) fiindcă doar eu mai cred în el şi-n ele,
pe fire lungi de lună
şi largi de acuarele.

şi ne-am juca, cum a uitat el să se joace, de când e confundat cu un bătrân (doar fiindcă-i moş),
în timp ce cerul s-ar desface în carte de vrăjitorii şi ne-ar ninge pe ochi,
în timp ce Dumnezeu ar fugări iepuri - într-un picior, din nor în nor,
..iar pe alte ferestre s-ar glazura suflete de beculeţe-biscuiţi, ca să ne apere văzul de nevăzători.

- staţi puţin, domnule moş, e-aşa banal să plecaţi repede -
ce-aţi face cu 800 de zaruri?
cum e în soba dumneavoastră? ninge?
..sunt raiuri? sunt lila?
când obosiţi, se-opreşte drumul?
vă preparaţi singur licorile, zilele, vremea?
unde se duce dimineaţa?
care-ar fi mai turnabile - turnùrile, tùrnurile? (nu!) (de ce?)
..haideţi să ne jucăm - cu Dumnezeu, Crăciun şi multe râuri.
ce-aţi face într-un caleidoscop?
februarie e unul din pervazurile dumneavoastră?
credeţi sclipiciul kitsch?
..şi să ne descuiem în case. aveţi o cheie pentru toate? mi-o daţi? (o vreau mai tare!)
ce-aveţi sub pelerină? un borcănaş cu siluete care le trec prin frunţi felinarelor, cât seara se plimbă prin ploaie?
v-aţi săturat de-aceeaşi zi pe an? ..de ani?
m-aţi invita să vă inventez alt costum? mă deghizaţi? ne deghizăm?
aş fi eu moş, un timp sau doi, în locul dumneavoastră,
şi-aş răspândi steluţele lila pe uşi de geamuri irizate.
aţi fost îndrăgostit vreodată? de cine, de-o floare de gheaţă? de o paiaţă? de o dimineaţă?
cum e-n gaura cheii? dorm nopţi târzii acolo?
aţi fost într-un pahar cu lapte? nu e mai bine într-o corn?
v-aţi tunde barba, sau mai degrabă iarba?
cădeaţi din pat, când eraţi mic? si rămâneaţi pe jos, prefăcut în furnic?
v-aţi blocat, mai recent, într-o vârstă?
aveţi baloane pe tavan? din cele călătoare?
e grea limba fântânilor? arteziene?
şi-apoi mai repede; mai mult.

până l-aş izbucni în râs steluţo-tichios şi i-ar rămâne mari răspunsurile.
ca să ne aşezăm pe trepte, să-şi uite sceptrul deoparte, să-i dau să bea colinde cu praf de poveşti ..şi să-l copilăresc - mai nesubtil, mai neştiuasta - de trena mea în jos, cu coiful lui pe cap, în lumea văzătoare.

-

* e fratele maimoş, mai ştiuasta, mai lunguieţ, mai mizantrop şi mai subtil al universului; nu ar avea cum fi stângaci.

- bleumauve, bleumarin, bleutriest -

lent, lent, lent, lent,
leeennt,

ea (carla) cu gust movbleu, ca amintirile de niciodată, noaptea,
el (karl) - cu un pahar în formă de stejar la gât şi bleumarin tacit în rest, ca un curent opacizat şi înnoptat, avid de movul ei deschis-bătând-în-amintire.

îi regăsesc în orele în care izola se decupează din coasta adriatică şi se lipeşte-n cerul meu prozodic, probând nuanţe miazănoaptice*.

când miazănoaptea amuţeşte înăuntru, romanele ard înăuntru, sobele ard în memorie, cu gravitate engramată.
cu sensuri în care îmi pierd eu memoria, sau uneori memoriile -
în fiecare gând, pe rând,
iar fiecare gând, fugit pe câte-un umăr singular
..de bleumarinmovbleu, eteric.

ma porta
quella cosa in più, quando cerco il tuo sapore,
a-aamore

pe el îl văd cum mă înşeală cu visul meu, în visul lui,
ea - o poetă îmbrăcată într-unul din crepuscurile mele fără umeri, ca-n zilele de draperie în care vizualitatea reneagă fustele trei sferturi şi-n care cei cu bărbi alb-albe, ţesute din noiembrie, te-ntâmpină hello, my love în magazinele de candelabre.

când i se mişcă în aproape, îi intră-n umeri fenomenologic, stuporic, cupid, cu întrebări adânci, după răspunsuri lăsate pe spate.
se-apropie atât de mult, încât nu mai e conceptibil.
..pe-un stil de dans pe care ei l-au inventat, de la un geam din altă viaţă,

quando cerco il tuo sapore,
a-a-more

..cu umeri de îngropat gura în, umeri în care nu dai explicaţii. care se imanentizează-n stări cum fac naturile impresioniste din câteva idei pe orizont, pe orizontul mereu altfel.

destinde-mă pe cele mai movbleu percepţii,
pe cei mai bleumarin pereţi,
ca-ntr-o relaţie de unt
..rotund,
cu minţile curbate,
cu împletiri erotice de umeri
şi rădăcini de existenţă în miraje.

di una vita che
ha senso solo quando
il godimento è buono e lento

o noapte de umeri pe umeri,
vântul-magnet,
parfumul sunetelor aproape ghicite,
fântâni de adâncimea mereu-a-unui-umăr mult bleumarin,
când până şi ideile se întâlnesc în şoaptă
- să nu-şi trezească bunicii din versuri, să nu-şi strivească stucaturile din sângele bleuvert,
azi bleumarin, -
poeta furată din tine, lângă tine,
în liniile aproape imaginare
dintre tine şi ea,
tu cu muenchenul condensat, presat în culoare,
ea cu vestul hologramat pe copilăria deschisă,
centrifugaţi în umbra unei lentori încă neinventate,
ea - jocul tău,
tu - jocul meu,
în imaginaţia unui drog dedicat nebuniei,
în somnuri în formă de karl şi de carla,
în corpurile de aerosoli tenebroşi,
lent, lent,
lent,
..len ..t.

pieno di lei, pieno di te,
de o şopticitate pulverizată, de-o nonşalanţă vanilată, de relentori reverberante,
..un loz cu timbrul sorţii voastre,
privirile intrate-n haine şi îmbrăcate cu căldura lor, în locuri fără gulere,
în nasturii la fel de descheiaţi ai sufletelor,
căzute (de?) pe umeri.











(c/r, biagio antonacci - 'pazzo di lei')

-

* atribut ezoteric, cu aurore boreale.

- eu tac aşa, cât el vorbeşte.

oricum trăieşti cu ochii atât de închişi, încât îi poţi ţine deschişi doar ca să crezi c-ai rămas trează - spunea decalibrat, printre sofisme, cutia-n care le tot căutam proiecţiile.

în ea - vârtejuri în căderi de yo-yo, balcoane care te prind înapoi şi-apoi te-aruncă în implozii, semne de sticlă în loc de punctuaţie, plaje în straturi sub-oceanice, pluraluri (nu plurale), grădini de zahăr şi deformări şi defulări şi strânsete de umeri.

o vreme, am aderat la dealul care se bomba din dreptul lui până la mine - un deal albastru, irizat, pe care mesele glisau baletic, ostentativ proporţiilor; îl încadrau pereţi de caramel (gumaţi) pe care colţurile-i părăsesc pentru cei neinundaţi de himere.
e-atât de înfricoşător să ştii cât eşti de neacolo, ..iar dacă cineva te-ar întreba ceva, că n-ai gasi cuvinte-n nicio limbă; mai mult, că ţi s-ar dărâma în ropote de eu - turbulent, exploziv - un vraf necontenit de pietricele translucide care ar zice 'uite', dar nimeni n-ar vedea* nimic.

sunt într-un loc prea public; dar mintea şi-autismul ăsta nonşalant se ştiu atât de bine, încât complotul lor exclude şi zădărniceşte purtătoarea.
mă uit la cel din dreapta mea - lui i se ceartă reflexiile din ecran cu cele de pe ochelari, şi nu aude, nu m-aude; arată-mi cine e aici şi scoate-mă din mine, mă pierd, mă segreg în dezechilibre gulliveriene ..dar locul meu se duce muuult în urmă, se implantează-ntr-o pădure de chibrituri aprinse, pe dealul din ce în ce mai imens şi mai lucios, ca un bulbuc nervos de îngheţată.

dintr-un copac (chibrit), o stea care ţesea covoare plutitoare se-ngrijora aprins de rostul lor de azi; dar sala era mare, iar cei care o spaţializau aveau ochii cusuţi cu fire late, plasticate.

iar el, cu mişcări caricaturale care îi rămâneau mici în orice schimbare, se răzgândea succint şi percutat, de parc-ar fi ştiut unde îi duce. se repezea, la intervale-acute, spre câte un bandaj oftalmic mai nehotărât şi îl lipea la loc, compus şi implacabil.

socrate, nietzsche, ce au făcut din voi? toţi ceilalţi care-aţi murit crezând cum cred şi eu, de la-nceput - poate mai clar si mai lucid ca mine - unde-aţi găsit răbdarea? să puneţi mărgeluţele în socluri (nu în stoluri); să vă împingeţi minţile la loc, când v-au ieşit din albii; să vă ionizaţi părerile şi paragrafele cu adevăr; să îi găsiţi pe cei intenşi şi jucăuşi care azi nu există, care ar spune 'ştiu' fără să trebuiască să vorbesc.
au existat, atunci?
ar trebui să vă citesc, ca să-i găsesc? şi dacă da, cum mai susţin apoi că tot ce cred e tot al meu?

iar dealul creşte, creşte, urlă. mă ia cu el, se-aruncă-ntre chibrituri. eşti proastă, proastă, optimisto.
ai vrut să vezi în** libertate.
acum ai 14 carduri groaznice în portofel şi crezi că protestezi, făcând un evantai anarhic, nepractic din ele de fiecare dată când vrei să plăteşti, să intri; să minţi.
am să le tai pe toate. am să le-arunc şi n-am să mai exist. am vrut de-atâtea ori.
şi un surplus de foi, de atârnat în cuiul academic.
frânturi de-autenticitate..
şi lumea asta acromată care produce, care nu ştie despre ce să trăiască - o laşi să crească, să ne-oprească, să te îmbătrânească.
sunt una - am rămas aşa, fiindcă n-am compromisuri..
eşti o proastă.

-

* am zis despre văzut; cu două, patru, 17, 19, 23 de stări (sau eoni) în urmă.
** înăuntru.

moment alb-negru, de reculegeri interculturale

ziua întâi, după un drum rapid şi-nvolburat, cu fermieri francezi nebuni - care îţi intră în apartament neinvitaţi, să-ţi pună ceai pe masă, - păianjeni mari cât portocalele deasupra uşii (de i-ar plonja în cap cui trebuie) şi geamuri fără perdeluţe, orientate către curtea tranzitată de domnimoşi foarte curioşi. britanici.

e 10 dimineaţa. papuc în partea cealaltă de cameră. curent, răceală binemeritată - nu te-ai gândit să-ţi iei şi plapuma de-acasă - e bine, cel puţin, că te-ai gândit la aşternuturi.
listuţă, 1: păturoi.

în rest, nu robin hood, nu harpe albe, nu dealuri bleumarin - ci college dorm; harvardicesc numai pe suprafeţele exterioare.
chiote. maşini parcând, părinţi plecând. tunsori amy macdonald cât cuprinde, pistrui, hârtii de sandwich, pijamale.
baia - cât fierul de călcat. bucătăria - cât masa de călcat, cu scorojeli bine palmate (bonus) şi cu sertare care se-nţepenesc în aragaz, dacă aspiri să le deschizi mai bine de un centimetru.
la ambele chiuvete, câte două robinete. cu apă îngheţată, respectiv clocotită. nu le poţi combina, sunt la distanţă de un cot unul de altul. modul iglu sau fierbere lejeră.

bocboc. cu insistenţă.
'are you a student?' (accentul ăla clefăit..)
mr.'what are you studying? did you just get here?'
tocmai din pat. voiaj lung şi împleticit.
'[...] downstairs, [...] 11, [...] barbeque. everybody..'
good night, take care.
'can i come take a look inside?'
..cce?

listuţă, 2: miere/dulceaţă, pentru clanţe.

dar să deschidem geamul; 'window restrictor is fitted for YOUR SAFETY'. nu e de-ajuns că toate uşile se-mping ca stâncile de peşteri cu comori - considerente ignifuge, - orice acces la aer e limitat la latul unei palme.
aşa ajungem să trăim în faguri dezlipiţi din forster, să nu ne sinucidem.

listuţă, 3: o bormaşină.

bocboc, tenace.
'you a student?'
hhuu..
'activities tonight [..], party [...], wear bathing suits, beach-themed..'
sunt nouă grade, bobocescu!
do take care.

listuţă, 4: praştie? alternativ, o placă de lipit, 'i'm 87, with alzheimer's'.

victoria shopping centre se-nchide în 40 de minute; pe roşu, motorina; keep left, keep left, tenez la gauche.. (cât de tâmpit să fii, să uiţi ceva aşa de evident?)
şi tot pe contrasens ajung până acolo.
un plăpumoi, trei strugureluri delicioase, o lampă cu thomnic de epuwath.
un tablouaş din piele-ntoarsă, c-o broderie cafenie pe diagonală.
..încă le mai găsesc.

în rest, figuri de cappuccino cu hijab, netoţi clonaţi de ochelari cu rame de trei ori prea groase, indieni care te-ntreabă lucruri, în timp ce stau cu-altcineva la telefon.
şi negri mulţi, enorm de negri, cu miţe şerpizate, uleioşi ca parcările subterane*.

germania mănâncă strudel pe-o bancă din mijlocul roiului, blondă şi silenţioasă ca o stea de mare.
spania flecăreşte cu căştile în urechi, smotocind un rucsac noduros în căutare de biscuiţi şi petreceri.

olanda nu e nicăieri, iar belgia e doar o amintire.

..şi-mi amintesc italia - din porturi ruginit-mamutizate, intrânduri cu grilajele vandalizate, fabrici dezolante şi conversaţii redundante, parazite.
şi-mi amintesc de franţa - perversă, marocanizată şi rizibilă, de câţiva ani încoace.
şi-mi amintesc new york-ul, unde în toiul după-amiezii nu se mai vede cerul, astupat în totalitate de zgârie-nori şi interviuri cu apocalipsa.

unde li s-au evaporat celţii, poveştile de turn, grădinile cât-vezi-cu-ochii, copilăriile din (n)everlands cu ţurţuri prelinşi din apă de visuri?

dacă aşa e avangarda, vreau înapoi acasă, şomeră, liberă şi nepărtaşă.
pe drum să-mpachetez austria, germania, slovenia,.. - cu moşii zâmbăreţi şi liniştiţi care-au ales destin, care-au transcens evul petrecerilor fără matcă prin calităţi, statornicii şi nuanţe mult superioare, care îşi văd acum oraşele, priveliştile, privilegiile hurducăite de şenile - în cutiuţe muzicale pe care să le dispersez în spaţiu, spre-un glob mai tânăr, mai netulbure, unde s-ar conserva.

atâtea semafoare, atâta gălăgie, atâta nearhitectură ştampilând viitor fără trecut, fără esenţe şi emoţii.
..doar anotimpul ăsta fabulos, răsfirat rar în firmituri palid-impersonale, pe margini încă neschimonosite de maşini, cubicluri dezumbrificate, coafuri fluorescente, diversitate culturală.

ziua a doua. ceai alb, croissanţi, căpşuni, fairy cakes şi nori incredibili.
bocboc în gol.
ne lăfăim în pat; turnuleţe-pe-răftuleţe; scenarii, planuri despre ani în care eşti şi faci ce vrei, nu doar te autoconvingi de asta.

am uitat boxele, iar sunetele scârţâie ca dintr-un receptor.
podeaua scârţâie şi ea, straşnic şi aschimodic ca o confesiune de contrabandist.
măcar de ar avea fantome, cu ele mi-ar plăcea să mă-mprietenesc.

într-un târziu, identificarea edificiilor universitare. personal adolescent, presărat printre televizoare.
'what's your student id number?'
explică-le, acum, cu responsabilitate asumată, cum nu ţi-a expirat, fiindc-ai uitat să-l activezi; şi-apoi - vrând să-l recuperezi, ca n-ai uitat şi întrebarea secretă.
dar stai, copiii ăştia sunt atât de incompetenţi, încât - în curs de a salva parolele pierdute - descoperă că ţi-au dat două numere de identificare.
'can there be two of you?'

..cu două numere sau unul, fundamental de reţinut e că ai de purtat o zgardă. e verde, capsată de încheietura dreaptă şi-ţi garantează accesul multrâvnit la tot felul de birturi, văgăuni senzaţionale strălucind de idei şi de activităţi din cele mai spirituale: băut, stat şi uitat, întrebat 'are you a student?' ..şi băut.

mă zburlesc din nou a moşneagă, you mean i'll have to shower with this thing on?
'oh, shiouh. eif yeau deaun't wear it at haull times, yeau'd better sell it.'
so people are willing to pay to get into those bars and hang around there..
'aeuh yeay, thaey daifinaitly wooud.'
foarfece, gunoi.
i-oi fi împins ciroza vreunui adolescent alcoolic c-o săptămână mai departe.

ziua a treia.
bocboc - ceva mai pacient, de data asta.
un negru (nnnegrrru de tunel) c-o foaie în gură - atât de negru, încât pare decupat din spoturi pentru detergent (vedeţi hârtia asta? pe mine mă vedeţi? acum, vedeţi şosetele, şi detergentul pe care tocmai îl căram în buzunar? abracadabra..):
'you a student, darling?'
nu prea. sunt o moşneagă, nu-mi place gălăgia, nici băutul - şi-apoi, îmi vine-aşa de greu să decodez accentul tău, am câteva secunde clare de latenţă.
capitulez, ca să-mi scurtez încurcătura - ok, i'll come along tonight. what do you people plan on doing, aside from drinking, hanging out and some more drinking? (..vă-leu, n-am întrebat aşa ceva.)
'what do you like to do?'
aşa, era de aşteptat.
setat: modul recuperatcapuldincadă -
a. baluri mascate, curcubeie, retrospecţii? sigur, asta ar zice alice pe oarecare dopamină, sărind julietic gardul ţării minunilor şi căutând să-l cucerească pe stromae.
b. aproape-orice e autentic, ambiguu şi imprevizibil? aham, doar scrie şi-n broşură 'don't be suprised if people ask you to have sex with them, after a single date'. fii autentic şi imprevizibil, negrule, darling - întreabă-mă before a single date. să nu uit să-mi atârn şi un portjartier deasupra uşii.
..bifat, până la urmă, c. (făcubil pe moment, inteligibil, mai teluric): ice skate? pool? karaoke? are there any ..classier karaoke pubs around? ah, n-am zis classier, acum o să se-nfurie cărbuneăstagurăcască şi poate mă trezesc cu o beteală de lipici petrecăristic fix în faţă.
'no idea, darling. i'll ask around and let you know.'
bon, undă albă-n uşă. măcar pentru câteva zile.

seara, două autocare cu etaj curăţă minicampusul şi mută o dezblehuială-ntreagă-n centru, pe fondurile universităţii**.
înaintea plecării, mă opresc într-un colţ cu umbre aparent neinvadate şi-mi aduc aminte că, nemaifiind în ţara aia asmuţită şi orizontală, am să uit iarăşi să fumez. curând.
în nu mai mult de câteva secunde, o horă de dezblehuiaţi îl năpădeşte şi pe el.

acum avem de-a face c-o formă (feminină) clătită-cu-bulbuci, şi o - supriză - interogaţie neprevăzută:
'are you a student?' ..deşi n-aşteaptă un răspuns la asta, ci-şi face loc către o doleanţă mai primordială:
'can i have a smoke? just a drag (şi, chit că-i beată criţă, îmi vede prompt reacţia, la rându-i bulbucată) ..no? that's cool, cool, you don't like that.. (pauză de defecţiuni vestibulare) so where'you staying?'
ştiind că nu-i dau hepatită, o las s-o ia şi-apoi insist să o păstreze.
îi confesez numărul camerei, în caz că am făcut-o să se simtă prost (cceel mai probabil).
'32**, it's yoooou, it's yooou, so you're 32**!'
(de unde până unde?! nu vreau să mă gândesc ce le-o fi raportat taciunegurăcască, ..sau?)
are-un accent spre-estic şi-o expoziţie de oscilaţii atetozice care reclamă atenţie gradat-sporită.
operativ, îi vine altceva în cap (de la numarul camerei?) - 'do you speak french? or spanish?'
some, yes. why do you ask?
'parce que ..well (unduire tentaculară reluată), grasse, j'ai.. well, habité.. grasse, appris français ..'
aha, et tu le parles assez bien..
'meeeeerciiiiiii, mais.. (pauză) je suis.. greece!' (..ce m-aş distra, s-o acum acuşi studentă.)

am urmărit autocarele îndeaproape, până-n centru. ţinând pe stânga, conform călăuzei.

nu sunt mai mult de cinci grade şi cred că deja ninge.
taciunegurăcască se-nfiinţează sprinten, în tricouaş pestriţ, bine compus şi voluntar să mă culeagă.
'you mentioned classy and mature, i know the place for you - it's called *..ceva*, i'll take you there' (daa..).

într-adevăr, de primă clasă: două mese de biliard roşii, trecute cu vederea de un far verde brotăcel care ţi se plantează pe retină şi-ţi furnizează diapozitive vesel suprapuse, nişte minute bune (nunu - vorbesc de o tehnică specială, nu de un moţofloi fascicular banal, de discotecă); trei ecrane lăbărţate care împroaşcă cu meci (..şi totuşi, parcă nu de fotbal); iar pe pereţi scrie 'spank me thursdays'.

imposibil să te-nţelegi cu cineva - sunt decibelii cu luneta, peste tot.

să jucăm biliard, dar.

tricouri începând să zboare.

..momentul să acasă, clar.
supriză, însă - s-au mai gândit şi unii dintre ei la varianta asta. aşa că, la 3:07 dimineaţa, fă cunoştinţă cu (încă o) tabăra de-aurolaci care a încurcat diluantul cu neurostimulantele. 'ra-ra, who's the fork?' (!?) (implicit, bocboc - ..oi fi eu furculiţa?).
pe scări în jos, pe scări în sus.
jos-sus, afară-înăuntru.
fork. boc.

listuţă, 5: căsuţă (azil?) în sătuc cocheţel (ceva mai arian) adiacent, de evadat din ţarcul cu ebrietăţi fixate pe tacâmuri.


..aşa nu pot eu să adorm gândindu-mă cum mă gândesc de obicei (la altceva decât la pus mâna pe mătură, făcut din coadă suliţă şi atacat de zor cu amândouă capetele, ca o aglaia în tourette-uri).

în plus, mai am un mecanism de spart: închidochii-vădnegru. cu dinte mult, şi foaie albă-n dinte. şi-apoi, fără tricou.

eauwh, gosh, s-ar zice-n dialectul college dorm.

-

* menţiune legată de corectitudini politice: nu am nimic în particular cu negrii, mai mititei, mai măricei.
(dar sunt aşa de negri!)
** (referitor tot la corectitudini) mai târziu am aflat că fondurile universităţii încap şi multe îndeletniciri care nu converg exclusiv spre pahare (..urmăriri de fantome noaptea, prin castelaşe, catacombe şi păduri din apropiere, închirierea unui patinoar/a unui parc de distracţii, jocuri pierdut-găseşte prin oraş, o zi cu barca pe un lac); dar şi aici - ca în mai toate părţile, de altfel - ele pălesc în faţa singurei muze universale: halba.

- vin, idei, plec -

ameţesc
de mine,
de jur-împrejur,
de cum se opresc căile la mijlocul vieţii, la mijlocul lor,
de derivatele părerilor,
de balerine şi de soldăţei,
de nume şi de lume şi de glume,
de rochii de neepocă,
de secole neepocale,
de irelevanţa amprentelor
pe trandafiri pătraţi,
din oglinzi cu oglinzi în oglinzi,
de preajmă,
de mirosul universului, de umbra lui
pe umbra mea,
de lacurile lebedelor din ape şi din clape translucide,
de lumina ţărilor în care am să locuiesc,
de orgile pe tocuri nesfârşite din catedrala din wiesbaden,
de concertul de harpă pe care-l respir
când nu respir,
de rime care plictisesc,
de plictiseala plictisită de ea,
de chopin levitând şira imaginară a gutuiului japonez din curtea piticilor,
de castelul indian şi chinezesc şi spaniol pe care l-am găsit azi-noapte în spatele lunii
- făcut numai din lac şi iarbă şi copaci, -
de ghemurile în care se înfăşoară străzile, când nu te uiţi la ele
- ca nişte filme ruşinate
care au vrut să le trăieşti, dar au fost surclasate, -
de sticlele cu promisiuni comprimate,
de kimono-uri desenate pe kimono-uri,
de stucaturile din bonn, care absorb vieţi şi le transformă în case,
de fluierul apusului din providence, unde afectivitatea e etern castanie,
de-o plută cursă infinit pe mississippi,
de porţi care leşină-n ele şi se trezesc fugind pe-alei la 4 sau la 5 dimineaţa,
de camerele rotunde şi moi dintr-o brioşă,
de boturi de pantofi cu ceasuri încasetate, mergând invers,
de clopote din şcoli de magi,
de iulie însărcinat cu august,
de frunze de sticlă
prin care vezi toamna turnată caleidoscopic în pahare,
de evantaie perforate în locul fiecărui gard,
de morţile celor vii,
de vieţile celor morţi,
de coşarii care-ţi pândesc geamul, încuiaţi în tulpini de copaci,
de pagina care nu se termină,
..de celelalte la fel.

- strănutat-căutată -

dacă eşti oblic-abstract, când rudele ţi se confundă cu gerunzii,

iar lunii după-amiezice în formă de coif
îi cresc pânze de bărci de-a lungul bărbiei cu gust de planetă
şi te-ai culcat la 7 dimineaţa, oră cu care nu te-ai întâlnit de foarte mult atimp,
şi trebuie să mergi la prima înmormântare la care trebuie-să-mergi,

..te scufunzi în pat, fiindcă cinci ore de somn sunt sub o jumătate nerezonabilă de porţie rezonabilă,
- cu maddie şi cu david -
iar între ei, dintr-o cofetărie alb-negru recolorată sare un cântec-strănut, caretrezeştebrusc,
şi până să te facă şi pe tine să strănuţi şi să te-nfigi într-un picior pe perna din mijlocul patului,
scena e translocată şi n-ai rămas decât cu (love? baby?) hep-hep, hoh-oh-oh-oh-oh-ooh,

..te năpusteşti la butonaşerele,
unde,
în primă instanţă, 'baby, oh-oh-oh-oh-oh-oh lyrics' (sub cinci ore de somnic, da?) te duc - cel mult - la sexy vampires şi la usher intonând oda şlapului clămpănit,

dar nununu te laşi
şi-n încă zece ore descoperi că ultimele două cifre dispuse înainte de-o paranteză ar indica, de fapt, numărul episodului
(care e incorect, oricum)
(ca şi sezonul),
..altele patruzeci asculţi mix-uri, top-uri, megaselecţii rock'n'roll-ice din '50, '60, '70,
degeaba,

şi-apoi un bastonaş în cap - impromptu - te-ajută din culise anexând 'run around you' (asta epifanie) la stratul abundent de informaţii-cheie deţinute,

..dar, după încă 300 de clipuri, fiasco-uri versificate, paraclipuri,
ajungi doar să-l trezeşti pe tata din somnul lui postgardic,

iar el crede că-i marţi, că globul se învârte şi că tu n-ai ce face, când cânţi 'heeep, woh-oh-oh-oh-oh-oh' şi te aştepţi să-l identifice;
(deci tata e nebun)
(nebun/afon)
(şi ruşinat de propria incompetenţă.)

iar toate locurile care se-oferă să-ţi ofere moonlighting se-oferă să-l ofere numai pe alte continente, sau deloc;
şi între timp, înoţi cu stoicism - şi oarecare videofobie dobândită - printre elvişi, the flimsies, the droopies sau the chimpies, din anii '40 până în 2000,
continuând să fredonezi în oh-uri, ca să n-o-ngropi printre bruiaje,
până găseşti un ..redutabil fan, care-a agonisit vagoane de coloană sonoră,
de aşternut pe-un site cu marca looniegroupie.

dar este EA,
- unde 'run around you' tinde destul de vehement spre 'runaround sue' -
şi-şi merită fiecare gleznă sucită, vecin zguduit-duduit, halucinaţie retroactivă,
întru întru-chiparea celor mai paradoxal-euforice-twist-rollice două minute improvizate într-un halat de prosop, din avanpremiera unor funeralii.

cu clame, rochii, ochelari, pantofi, ..cordoane şi încheieturi împrăştiate de pe-aragaz până pe lustră,

..da, da,
numai aşa.

cum trebuie să fie ea.

- 14, indigo, 15 -

în timp ce mă ridici pe vârful amintirilor, chiara, mă dezechilibrez în puncte cardinale permutate şi gravitaţia nu mai absoarbe-n jos - ci pe orizontală.
orizontal te deznozi tu dinspre mine, ca un fuior făcut din piele în culori de nuci, pe clape-scări de bloc pe care-am speculat că am copilărit.
când începi să fumezi, când văruieşti stângace, prima oară, dermatograf bordeaux pe uşile deschise de o culoare-opusă, când te înalţi în nanometri de ziua până noaptea, ..când proiectezi ce-ai să trăieşti pe-o partitură palermeză, lângă un cheia-sol puternic, seren, capitonat cu bărci şi-angoase domolite şi ochi flămânzi de maluri, ..eu te împăturesc în mine. nemişcată.

nu te mişca, nu te schimba, cât te fixez şi-ţi compun viitorul, cât te presar în cine lungi şi roşii, în transfigurări lente, nanometrice, din soarele italian în lună, ..cât te-ncâlcesc în părul negru, creţ, grăbit, în care au să-ţi curgă greşeli de sens, bărbaţi de plută şi cercuri de patchouli.
nu creşte, nu-ţi măsura picioarele, nu auzi.
nu te uita, nu te dezmetici.
nu-ţi face planuri.
nu clipi.

fii proastă, chiara, lasă-te în neştire - dizolvă aforismele, zvonurile, odiseele, trăieşte în aluni şi bea doar mandarini cu gheaţă. împinge-ţi celulele în regres şi 14-anii într-o eternitate suspendată de simţuri pe tavan.
nu spune nimănui pe nume; nu mai e intim.
nu te forma. nu te decide.
fii doar o cupă creaţă de claritate agregată, de sine stătătoare, de sine dătătoare.
şi stai -
doar stai, ca o cireaşă-n gheaţă -

.

când tata te adorme-n flaut, nina, şi-ţi picură pe patul indigo promisiuni pe care n-are să le ţină, din cauza mărimii - şi-a pactelor cu-ambiţii anesteziate, - îţi vizionez dintr-un perete tragedia, cojindu-mă intern, în viaţa ta.

când te trezeşti, după un somn copilăresc, privată de introspecţii, scurtă, uşoară, cu două linişti uriaşe întredeschise sub sprâncene, ..pe mine mă agită trecerea ta în lila, braţele-yucca care se-aprind şi se sting de-o parte şi de alta a trecerii tale, să te avertizeze că înaintezi cu spatele.

când zilele maure se lăbărţează a adolescenţă, titluri ţinute minte, iniţiale de colegi de bancă şi eu nu te mai văd, ..când ţi-ai trimis claviculele înainte şi lo mejor de tu vida s-a desprietenit de tine, când crezi c-ai evadat, fiindcă te-ai redescoperit în buciume şi-n inspiraţii-surogat, ..eu am ieşit din tine, din perete, din lacul indigo, ..din indigo.

sari, nina, dintre paranteze - nu te decolora, nu le asimila, nu te tăia.
nu îngusta un crez în euri ideale până la simulacri poltroni.
nu-ţi aroga nume străine.
nu te stabiliza.
nu te cuprinde.
doar curgi, ca un râu infinit de yucca -
curgi decupat şi ascendent, în verticală -

.

pe tine nu ştiu cum te cheamă.
ceamaisubţire, verònica, eileen?
un antonim cu ochi frumoşi şi amănunte tridimensionale care se plânge fermecat, ţinându-şi zilele de naştere în braţe, halucinând că popularitatea, ecourile, aclamaţiile îi sunt esenţiale, pe scrâncioburi dezacordate.
e-un viitor de ancore albastre ştanţat în şi pe faţa ta, dar tu te crezi pierdută, ţinându-te închisă, crescându-te în guler, uitându-te la ei - neavenind, asimilând clişee.

în filmul tău neîntrerupt din somnul meu, câştigi de fiecare dată.
ca o nuvelă din litere triunghiulare, scrisă pentru piloţi de aventuri care transcend defecţiunea delirurilor de grandoare.

rămâi urâtă, verònica, eileen, ceamaisubţire,
urâtă sus şi augural,
urâtă tridimensional, original şi cardinal,
în episoadele din somnul meu,
în 15-anii tăi, intimi şi veşnici.

destinde-te. comprimă-te.
sari şi nu te mişca, curgând -
ca florile de yucca, suflate-n râuri de cuburi îngheţate -

- lipite -

pe drum, 62 de vieţi portocalii, niciuna eligibilă.
le-am numărat pe toate a numărătoare - de fluturi, de caise, de umeri plutitori; numărătoare.

tocuri (sur)prinse-n primele, pe cele de la mijloc şi le gesticulează, le dă drumul celor din spate - ferm şi decent, pe umeri.
niciuna dintre ele nu mai vrea înăuntru.

azi ridicăm garduri forjate din limite occipitale - şi azi, una din ele a vrut să dea câteva referiri nătânge, personal-treice.

pe strada cu ferestre încruntate, aşadar, cânta o dansatoare pagini rotunde, încărunţite. acum, nu vede şi nu ţine minte, dar eu o văd şi o ţin minte.
atât cât a stat sus, pe tocuri, cât s-a pliat în tonul sunetelor întrucate pe-un scăunel de fildeş roşu, cât şi-a păstrat pălărioara solară, argintie, deasupra minţii, a unei rochii balerinice şi a ciorapilor cu panglici, câteva limite occipitale au încetat să se mai murdărească.

dar pălărioarele dimineţice nu se descurcă, nu singure, nu noaptea. nu împinse, deodată, în telescopul de soare mercuric-insolat unde un şir întreg, forjat-concret, de şepci şi căciuli nevrăjite se chinuieşte să le deformeze.
altundeva, niciundeva.

ştie, fiindc-a vorbit direct cu ele, le-a întrebat ce caută turtirile destrămate, desfrânate, dezaxate - în viaţa lor numarul 16, de exemplu, unde ar trebui să locuiască spirale de dealuri afânate şi, de ce nu, drumuri de panglici sufletii care se-amuză şi trăiesc.

atunci s-a deschis o minune-n patru, fiindcă ei s-au oprit, atât şi mult timp după, cât să realizeze ea că încă ştie să vorbească.
n-au mai ştiut zimţi şi neoane negre, n-au mai anticipat plăceri încocoşate, minute de imagini fără aburi şi zgomote avariate.
văzul nu le-a mai curs în inculori.

deşi tot ce şi-au însuşit a fost o pălărie, nişte tablouri cu erată şi o jachetă din nasturi de lemn, deasupra, spre sfârşit.
nicio expresie şi niciun detaliu, mai sus de bretele.

şi poate că aşa a eşuat, din nou, să râdă o noapte în zi - cu patru, cinci căuşe gândice care-au rămas lugubre şi aplatizate până la final.

din ambele direcţii, s-a revărsat o pălărie cu panglici vinovate.

suntem, încă, de-aceeaşi parte, panglici?
păstrăm aceleaşi baricade?
mai putem strânge oamenii de tâmple, le mai putem răsturna răurile?
cum ne spălăm de vină, de treceri, de epuizări?
unde evaporăm atâtea siluete-occipitale care-au rămas doar sumbre, atât cât am avut răbdare?
cum adormim, când nu ne e complet, velin, pastelic?
cui explicăm ce-nseamnă ele?

ce le lipeşte-acum, dincolo de-o peliculă filamentică, fotosintetică, hrănită doar pe ritmuri sufleteşti?

- străzi palide, plieri decolorate -

o persoană alùmică se urcă într-un tren. forma nelimpede a minţii, întinderea àpică a mâinilor, curbura glastrică a ochilor. şi-ntâmpinări neîntâmplate.
cu o valiză pernic-dantelată în care-şi vârfuieşte gleznele în înălţări subţiri, de consistenţa lui 1200, stă dreaptă, înainte să-şi reîntâmple rezidenţa nedecomandată. se uită după şuiere şi aburi, se costumează-ntr-o alură-a ei, crispată pentru alţii, familiară pentru aer.

în gară, rochiile celelalte stau îndreptate, înflorate şi betege, în recapitularea dogmelor estetice.
noi cumpărăm doar ce primim.

..în gară, alte valize şi-alte planuri, toate de-comandate. femei delapidate, femei care s-au măritat, multe din ele neiubite, multe cu-ovalurile feţelor împrumutate spre pastişe care vor deveni nu mai puţin, nu mai vioi ca ele.
înmaturate, de suprafeţe măturate.

de ce le-aş învăţa eu ce-ar fi să devină? nimeni nu m-a-nvăţat pe mine, iar eu devin. aproape imposibil, spre inadmisibil.

se urcă-n trenul ei miraculos - sublim, inteligent şi simplu, fără să calce alte vietăţi, fără să uite să-şi aducă-aminte, fără să crească cu nimic urbanizarea, douămizarea, flecarizarea, americanizarea straturilor altora.
ei stelele nu i-au scăzut - ei i-a fost cel mai greu, ei i-a trecut.
fără să îşi devină lut sau venit brut, fără să fi nerecunoscut câţi i-au durut. fără să fi nevrut.

copiii pe care-i are atârnaţi de-ncheietura mâinii, pe fiecare l-a salvat: de mame, taţi, de îngheţate neavute, de explicaţii necerute, de consolări sau de abrevieri telurizate.
i-a smuls din episoade şi i-a redat instoriei, poveştilor, mireselor, scenariilor împerfecţionate pe care nimeni nu are potenţa stoică să le-mplinească, cu toate că sunt împlinibile.

treci, lume, şi cât e de uşor să ne oprim aici, şi să uităm de cum. de ritmurile pe care nu le urcăm, de imediatul pe care-l respirăm, de la-ndemână, de involuntar, de o împărăţie clară şi organizată a lui mâine.

dar v-am salvat, şi-aţi fost atâţia - ingraţilor, suficienţilor, miopilor. mi-am rupt clincănitori din timp şi v-am zburat din ele aşternuturi, ca voi să vă opriţi la subţirimea unei perechi de mâini albe şi-albastre, la doar-frumuseţi de lună plină, la renunţări la complicaţii, la acceleraţii.

iar luna trece, şi cât e de uşor s-o vrei rotundă când o vezi rotundă şi parţială când e parţială, pe cât de cronologic e s-o ştii doar bidimensional, când ea s-a dezvoltat, de-atunci până acum, pe fiecare ax, cu fiecare ecuaţie pe care voi aţi vrut-o matematică, iar ea a vrut-o mult deasupra.
s-a elasticizat, şi dacă-n preistorii o credeaţi atimpică, ei bine, aţi sâcâit-o, aţi atins-o, aţi neştiut-o, până la aţi nevrut-o.
aţi obligat-o, aţi concretizat-o. şi aţi îmbolnăvit-o, atunci când nu aţi mai crezut-o.

ei nu-i alegi cuvinte aproximative.
pe ea n-o baţi la cap, crezând că-i o persoană, o stare sau un timp dintr-o cadenţă.
pe ea n-o urci într-o primejdie pe care-o vrea fără să-i fii armură totodată, în forma ei nu pui idei recognoscibile.
în faţa ei nu-ţi ceri iertare, nu defineşti umorul sau imaginaţia, doar fiindcă numai ea le ştie.
iar dacă nu vrea să le scrie, să le-nvie, e fiindcă doar ea ştie ceva mult mai bun, cum doar ea ştie cum să ştie.

..acum, când e atât de mult mai luminoasă fiindcă numai puterea ei o ţine vie, acum când nu mai pune grade în rotunjimi convalescente, abia acum nerecunoaşterile voastre sunt profane.

în tren sunt trenele ei sferice, pulsate, nedecomandate, şi fiecare adjectiv pe care l-a cerut un om vreodată e pus pe un perete-al ei, perete inventat de ea din imperfecţiuni şi zbateri pointillistic-e.
acolo sunt toate superlativele, fără nicio excepţie, fără valori valorice, fără aproximări consolatorice.

nuafirmaţii şi nuinformaţii.
perene, incomensurabile, şi-aşa cum voi nu ştiţi - daexistabile.

- fiicele lui cumva -

aşa se-ajunge în bâlciuri deschis-hasonorizate, la prima întâlnire pe care nu o ai, şi tot n-o ai, şi chiar dacă n-o vrei, nu-ţi poţi ierta că n-ai avut-o.
una în timpul căreia nu te gândeşti să nu aluneci fuzionant într-un cvadragenar cu mâini largi, grobiene, de evantai aţos, inconsistent.

aici e doar prea multă energie să te abţii să îi culegi greşelile, traversând larg, grobian şi anterograd aţele urmelor - în fantele când el credea în el şi în licorile pe care timpul le prezice atunci când fumează, când nu se enervează.

şi i le-aduni, înmărmurind acvarii personalizate în care torni scântei înotătoare ca şi când ai avea prea multă energie, răbdare compartimentat-compasionată, motive să compui com-pasiuni sclipii, mişcate, atmosferice.

în tinereţi ca asta, neîncâlcite şi incomprimabile, te-agăţi cu tâmplele de jocuri jetonate şi urci în ochi doar ca să ştii ce-ţi cere să devină amintire.
fiindcă în seara asta mă-nsăgetez eu, adormit, în tine, încât o să-mi declari în tiribombe tot ce nu căutăm, să căutăm, să redresăm; pe pumnii aştia odios-acustici şi pe elice zahăr-vatice.

atunci l-am auzit pe el împins prin pumni, desprins cu un pantof de ea şi căutând-o.
i-am smuls, ca pe o ghindă, prima-ntâlnire aşa cum nu vrea nimeni să o aibă: el 48-ic, grav, ostracizat de nostalgii şi de contraste; ea 15-ică, ludică, lùpică, suflată din v-o-aluri de şampon, cu cretă pe unghii, cu ojă pe geamuri.

le-am anulat. pe întâlnire şi pe fată.
le-am inhalat, m-am înălţat şi m-am înjunghiat cu ele.

pe ea am căutat-o între nume, în pietre, peste răuri, sub râuri, lângă destine, peste grimase, în tevaturi, între paronomasii.
pe el l-am ridicat din cuprins în nemărginire, şi i-am scurs vara, vocea, haina, l-am astupat, l-am dezgropat, l-am întrebat, l-am copertat, l-am muşcat mat şi perimat.

şi când i-am coborât din vară, voce, haină.., a găsit-o.
era într-un pantof, desprinsă de decade, surprinsă de destine, prinsă-n paronomasii.

ca prima întâlnire pe care n-o ai niciodată, în bâlciuri deschis-hasonorizate.

- în cerculeţele lui şase -

pentru ca azi e 36 martie, eu mi-am luat trei pălării, iar pentru şase am inventat o felie de crăciun indignată, fugită din coşul spiritelor alb cu roşu, fugită după o impresie care nu ar putea plăcea decât halucinanţilor, volanţilor cu gânduri repezi şi emoţii lente.

mi s-a înfăşurat în cercul cifrei ăsteia ce seamănă cu mine într-o dimineaţă oarecare, în gluga rotitoare a unui pui de pitic adăp(ost)ind raţele lui salinger.

din gluga rotitoare, nouă ne-ar plăcea mult:

● să fugim prin armată fulminant şi tragic, doar pentru că oamenii cred că nu ni s-ar potrivi,

● să îi rescriem, mai inspirat şi mai neschizofrenic, cuvintele cântecului ăstuia: , încât să-şi re-cunoască refrenul din aritmiile unor patine caleidoscopice,

● secvenţe-n limbi străine pe care nu le înţelegem, de dragul viziunilor din titluri reuşite,

● din fiecare crăciun, ultima zi să ne-o petrecem inclavaţi în câte-un cub de gheaţă făcut din soc cu afine şi toţi câinii prea dragi, reînviaţi,

● să nu mai existe camere luminate verde, albastru, mov-indigo sau combinaţii dintre ele,

● să dizolvăm parfumeriile, cumpărătorii de unicităţi cu dop de plastic şi nepoveştile din josul lor, examinate cu echerul,

● rochia de aici (0:47-51, 1:27-35, minus pene/agăţători) doar împreună cu ei doi, sub gulerul subliminal al unui marinar cu gâtul de vapori-vapoare, turnate pe-o motocicletă şi împreună-ntr-un pahar care aleargă agitat, pe vârfuri: 
● cadouri din scrisori în versuri - de la adrese, nu de la nume - şi fiecăreia să îi răspundem c-un tablou,

● să descifrăm, în cele zece ore care te poartă prin cinci ţări din nottingham până la maas, copacii pintenat-înfumuraţi înfipţi din cer pe jos, dansând pe loc când nu te uiţi şi smălţuind nuanţele luminii,

● lucruri mereu văzute de departe; fiindcă de-aproape, noi ştim că ele sunt mult mai urâte.

..pe 3, pe 6 sau pe 36 martie, ne-ar mai plăcea să hârjonim halucinaţiile astea: 

- rezistenţă sub acoperişuri -

casele rezistă.

uneori, fiindcă au lumi înăuntru - făcute din lămpi răsturnate, şeminee din apă, boabe de struguri cu mentă şi litere trasate pe pereţi.

alteori, fiindcă ţin lucruri nespuse între oameni, atunci când plănuiesc, când nu se gândesc la ce se gândesc, când decup(l)ează trecut din geamuri şi ţes tinereţi adânci cât mijlocul unui covor oriental.

dar mi-a spus cineva că oamenii nu plănuiesc, nu se gândesc la ce nu se gândesc, nu decupează, nu găsesc.

că dimineţile lor n-au buline buimace, că nu le sar sufletele din copac în copac, desenând caricaturile vieţii, ci că
percep jur-împrejurul în embleme şi contra-embleme,
îşi doresc similarităţi şi acorduri,
apreciază gustul mai mult decât mirosul de cafea,
vor să existe doar ca să fie văzuţi, crezuţi şi existaţi de alţii,
ar cumpăra oricând parfumuri mediocre - ca cina într-un restaurant, jazz-ul, sau fumul de ţigară,
taxează epatant orice irelevanţă socială ('prostie', 'răutate', 'laşitate'), doar ca să se disculpe de propriile acuzaţii.

că ar bineveni oricând un telefon c-o funcţie în plus, indiferenţă, capace pentru roţi sau ceasuri aurii.

apoi, că n-au obsesii despre apă, vânt şi lumină,
că nu ştiu întrebări încă neauzite,
că împreună compun o simplă supraestimare - a preţului platit de lume pentru ei.

dar atunci casele s-ar dărâma.
primele ar cădea dimineţile, bulinele de pe suflete, gândurile la care nu se gândesc niciodată şi toate caricaturile vieţii, fără care viaţa ar rămâne de forma unui moş galben, din ceară de ureche.

apoi le-ar cădea pereţii - din foi aruncate şi vrute înapoi*, din eşarfe purtate în zile de cocos, din timp - speriat şi urcat cu toate colecţiile lui de detalii în vârful unui pin oarecare.

ultimii am cădea noi, papucii care-au mers de-atâtea ori pe apă, prin ceşti fierbinţi cu ceaiuri reci, ducând atâţia totuşi mai departe.
fără stridenţe, fără evidenţe.

cu toate astea, ştiu că rezistă.

dacă le urmăreşti noaptea, le găseşti ascunse unele după celelalte, îndesând gutui japonezi în seri trandafirii, idei în forme de mură şi lucruri fermecător de adevărate în lămpi răsturnate.

iar fiindcă rezistă, orarul meu le-a promis multe, sute de nopţi pe săptămână în care să le pândesc şi să mă-ntreb.

e ca în cazul vrăjitorilor - când nu (te) mai întrebi cine sunt, ei încetează să(-ţi) existe.

-

*   (c/r, ennio morricone - 'le vent, le cri')

azi sunt o paranteză.

(sunt) monoton, indolent, mijlociu. mă înscriu în parametrii sociali fast-food şi în tematica clişeului. mă pricep la orice - la studenţie, arte, trucuri, la câteva ştiinţe, cărţi, politici, etichete.
am văzut europa din autocar, şi lumea din câteva filme.

intru pe internet cu asiduitate, unde atârn de-un umeraş un vraf de vreau-să-fiu-uri, şi categorisesc.
categorisesc alte umeraşe şi ponderea ratărilor comune.
compun cacofonii cu tentă de adagiu şi am apoplexii intenţionate, să întregesc o regularitate.

port tenişi cu şireturi pe cât de libere aş vrea să-mi fie mintea, iar ceea ce cred că ascult sunt sunete alternative.
coldplay şi acid rock.

sunt surd, în rest. nu-mi pasă ce cred alţii, nu cred ce spune lumea, nu spun ce-aş vrea să fiu, sunt mândru că nu-mi pasă.
trăiesc între pereţi de poze şi lustre scorojite, accept şi produc liniaritate, aspir spre promiscuitate.

nu stiu să tac, şi mă flatez crezând că pot vorbi.
sunt îngropat de unde şi de prize, de roţi, de fum, de monitoare.
în ciuda multor cordialităţi, n-am captivat pe nimeni.
sunt arogant fără să mă iubesc, fără să fiu iubit, fără de ce sau oare.

devin cu zel un nod de compromisuri, concret, scindat atât cât e la modă, acoperit de argumente contra oricui ar trebui să fiu, şi nu sunt.
mă cred şi mizantrop, şi social, în funcţie de aderenţă.

am păreri scunde, degresate.
nu sunt nostalgic, reflexiv sau visător. nu spun, când vreau mai mult - învăţ să nu mai vreau, cu simplitate.

subscriu oricând hiperrealităţilor în vogă. mă ajustez din mijlocuri de drumuri.
românizez engleza, îmi place fashion, trend, target şi business. sau englezific românia, este ok să experimentezi cu propriile expectanţe.

am dat peste autenticitate într-un dicţionar şi am lovit-o, de-atunci o ocolesc.
confund originalitatea cu punk, cu hippie, şi cu gay.
nu mă plictisesc.
nu mă gândesc.
nu mă străduiesc.

nu-mi plac pastelurile, estetica, ideile. sunt sexual, voit nonconformist, alunec des în ostentaţie.
mă echipez cu blugi şi trivialitate. nu ştiu să port cămăşi în nuanţe roz sau să refuz un meci, din masculinitate.
nu am onoare, dar am vanitate.

nu sunt corect, decât când e 'înregistrat'.
nu sunt articulat, nici agramat.
răspund cum sunt interogat, nu mai acut şi nu mai sacadat.
nu am minuni de afişat. nu-mi trebuie nimic neapărat.

..

sunt un concept, şi sunt ubicuu.
sunt un bogdan, reificat din delia şi nicu.

- între afară şi înăuntru -

m-am întâlnit cu apa pe un geam,
- eu într-un deget cald, întins în van,
ea rece şi-apăsată de afară,
strivită ca zăpada într-o călimară
cu sufletul de ceaţă, în loc de cerneală.

m-am întâlnit, cum mă-ntâlnesc cu o oglindă:
ne-am ignorat întâi, în transă socială;
apoi m-a acostat, din ochi sclipindă

şi a schiţat, cumva interesat, cumva flamândă
de piese noi în şahul ei de geometrie strâmbă,
un gest obtuz, neplănuit şi-aerian:
şi-a lipit faţa transparentă-n faţa mea, de geam,
iar de pe-obraz i-a picurat un uragan

din zeci de fulgi, sau zeci de ploi prea reci,
izbite-n centrifugă de un vârtej titan,
şi scoase dimineţi când vrei să stai, dar pleci.

în geamul ei de plasă din dimineţi prea reci
e invitat un deget, pe care să-l petreci
pe-amprenta apăsată de lume, de afară,
atunci când ti-e strivită mintea-ntr-o călimară
cu sufletul de ceaţă, în loc de cerneală.

- pentru oraşe -

caut nasturi, în lumea pătrată.

nasturi din care să fac străzi, străzi din care să împanglichez oraşe, oraşe din care să curgă iar lume rotundă, cusută laolaltă.

trotuarele ar fi grena, iar pe ele ar creşte pălării şi căpşuni - pălării ca nişte ciuperci călduroase, fibroase şi leneşe; căpşuni mofturoase şi torcătoare, din suprafeţe sticloase pentru ochi sticloşi.
în spatele - sticlelor - geamurilor, perdelele ar fi din frunze tricotate mic, lungi cât gândurile neterminate şi (foto)permisive ca jumătăţile de corole galbene din noiembrie.

intervalele ar fi fundaluri, iar pe fundaluri trecătorii ar deveni ovale curgătoare, cu mreje filiforme întinse spre complici, complici îndepărtaţi, depărtare intens grena.

din abajururi de lampă s-ar desprinde aure-aburi şi fiecare şi-ar găsi câte un capăt lunguieţ de trecător, să-i fie pălărie.
deasupra ar fi luminos şi uituc, cu certuri între suflete de becuri, războaie de culori în steaguri de lumină, şi o mulţime de păreri negociindu-şi relativul.

toate ar merge, şi doar undeva în mijlocul lor crezut ar fi loc de o fereastră rotundă spre lumea pătrată, fereastră oprită în timp, timp roşu şi moale ca o căsătorie între o ciupercă şi-un căpşun.

dacă ar fi cine să se uite prin ea, dacă s-ar mai găsi fire pentru ei, dacă ar mai exista nasturi cum ştiau uneori să existe,
aş şti acum să cos un oraş din ele.