- vin, idei, plec -

ameţesc
de mine,
de jur-împrejur,
de cum se opresc căile la mijlocul vieţii, la mijlocul lor,
de derivatele părerilor,
de balerine şi de soldăţei,
de nume şi de lume şi de glume,
de rochii de neepocă,
de secole neepocale,
de irelevanţa amprentelor
pe trandafiri pătraţi,
din oglinzi cu oglinzi în oglinzi,
de preajmă,
de mirosul universului, de umbra lui
pe umbra mea,
de lacurile lebedelor din ape şi din clape translucide,
de lumina ţărilor în care am să locuiesc,
de orgile pe tocuri nesfârşite din catedrala din wiesbaden,
de concertul de harpă pe care-l respir
când nu respir,
de rime care plictisesc,
de plictiseala plictisită de ea,
de chopin levitând şira imaginară a gutuiului japonez din curtea piticilor,
de castelul indian şi chinezesc şi spaniol pe care l-am găsit azi-noapte în spatele lunii
- făcut numai din lac şi iarbă şi copaci, -
de ghemurile în care se înfăşoară străzile, când nu te uiţi la ele
- ca nişte filme ruşinate
care au vrut să le trăieşti, dar au fost surclasate, -
de sticlele cu promisiuni comprimate,
de kimono-uri desenate pe kimono-uri,
de stucaturile din bonn, care absorb vieţi şi le transformă în case,
de fluierul apusului din providence, unde afectivitatea e etern castanie,
de-o plută cursă infinit pe mississippi,
de porţi care leşină-n ele şi se trezesc fugind pe-alei la 4 sau la 5 dimineaţa,
de camerele rotunde şi moi dintr-o brioşă,
de boturi de pantofi cu ceasuri încasetate, mergând invers,
de clopote din şcoli de magi,
de iulie însărcinat cu august,
de frunze de sticlă
prin care vezi toamna turnată caleidoscopic în pahare,
de evantaie perforate în locul fiecărui gard,
de morţile celor vii,
de vieţile celor morţi,
de coşarii care-ţi pândesc geamul, încuiaţi în tulpini de copaci,
de pagina care nu se termină,
..de celelalte la fel.