- 14, indigo, 15 -

în timp ce mă ridici pe vârful amintirilor, chiara, mă dezechilibrez în puncte cardinale permutate şi gravitaţia nu mai absoarbe-n jos - ci pe orizontală.
orizontal te deznozi tu dinspre mine, ca un fuior făcut din piele în culori de nuci, pe clape-scări de bloc pe care-am speculat că am copilărit.
când începi să fumezi, când văruieşti stângace, prima oară, dermatograf bordeaux pe uşile deschise de o culoare-opusă, când te înalţi în nanometri de ziua până noaptea, ..când proiectezi ce-ai să trăieşti pe-o partitură palermeză, lângă un cheia-sol puternic, seren, capitonat cu bărci şi-angoase domolite şi ochi flămânzi de maluri, ..eu te împăturesc în mine. nemişcată.

nu te mişca, nu te schimba, cât te fixez şi-ţi compun viitorul, cât te presar în cine lungi şi roşii, în transfigurări lente, nanometrice, din soarele italian în lună, ..cât te-ncâlcesc în părul negru, creţ, grăbit, în care au să-ţi curgă greşeli de sens, bărbaţi de plută şi cercuri de patchouli.
nu creşte, nu-ţi măsura picioarele, nu auzi.
nu te uita, nu te dezmetici.
nu-ţi face planuri.
nu clipi.

fii proastă, chiara, lasă-te în neştire - dizolvă aforismele, zvonurile, odiseele, trăieşte în aluni şi bea doar mandarini cu gheaţă. împinge-ţi celulele în regres şi 14-anii într-o eternitate suspendată de simţuri pe tavan.
nu spune nimănui pe nume; nu mai e intim.
nu te forma. nu te decide.
fii doar o cupă creaţă de claritate agregată, de sine stătătoare, de sine dătătoare.
şi stai -
doar stai, ca o cireaşă-n gheaţă -

.

când tata te adorme-n flaut, nina, şi-ţi picură pe patul indigo promisiuni pe care n-are să le ţină, din cauza mărimii - şi-a pactelor cu-ambiţii anesteziate, - îţi vizionez dintr-un perete tragedia, cojindu-mă intern, în viaţa ta.

când te trezeşti, după un somn copilăresc, privată de introspecţii, scurtă, uşoară, cu două linişti uriaşe întredeschise sub sprâncene, ..pe mine mă agită trecerea ta în lila, braţele-yucca care se-aprind şi se sting de-o parte şi de alta a trecerii tale, să te avertizeze că înaintezi cu spatele.

când zilele maure se lăbărţează a adolescenţă, titluri ţinute minte, iniţiale de colegi de bancă şi eu nu te mai văd, ..când ţi-ai trimis claviculele înainte şi lo mejor de tu vida s-a desprietenit de tine, când crezi c-ai evadat, fiindcă te-ai redescoperit în buciume şi-n inspiraţii-surogat, ..eu am ieşit din tine, din perete, din lacul indigo, ..din indigo.

sari, nina, dintre paranteze - nu te decolora, nu le asimila, nu te tăia.
nu îngusta un crez în euri ideale până la simulacri poltroni.
nu-ţi aroga nume străine.
nu te stabiliza.
nu te cuprinde.
doar curgi, ca un râu infinit de yucca -
curgi decupat şi ascendent, în verticală -

.

pe tine nu ştiu cum te cheamă.
ceamaisubţire, verònica, eileen?
un antonim cu ochi frumoşi şi amănunte tridimensionale care se plânge fermecat, ţinându-şi zilele de naştere în braţe, halucinând că popularitatea, ecourile, aclamaţiile îi sunt esenţiale, pe scrâncioburi dezacordate.
e-un viitor de ancore albastre ştanţat în şi pe faţa ta, dar tu te crezi pierdută, ţinându-te închisă, crescându-te în guler, uitându-te la ei - neavenind, asimilând clişee.

în filmul tău neîntrerupt din somnul meu, câştigi de fiecare dată.
ca o nuvelă din litere triunghiulare, scrisă pentru piloţi de aventuri care transcend defecţiunea delirurilor de grandoare.

rămâi urâtă, verònica, eileen, ceamaisubţire,
urâtă sus şi augural,
urâtă tridimensional, original şi cardinal,
în episoadele din somnul meu,
în 15-anii tăi, intimi şi veşnici.

destinde-te. comprimă-te.
sari şi nu te mişca, curgând -
ca florile de yucca, suflate-n râuri de cuburi îngheţate -