- bleumauve, bleumarin, bleutriest -

lent, lent, lent, lent,
leeennt,

ea (carla) cu gust movbleu, ca amintirile de niciodată, noaptea,
el (karl) - cu un pahar în formă de stejar la gât şi bleumarin tacit în rest, ca un curent opacizat şi înnoptat, avid de movul ei deschis-bătând-în-amintire.

îi regăsesc în orele în care izola se decupează din coasta adriatică şi se lipeşte-n cerul meu prozodic, probând nuanţe miazănoaptice*.

când miazănoaptea amuţeşte înăuntru, romanele ard înăuntru, sobele ard în memorie, cu gravitate engramată.
cu sensuri în care îmi pierd eu memoria, sau uneori memoriile -
în fiecare gând, pe rând,
iar fiecare gând, fugit pe câte-un umăr singular
..de bleumarinmovbleu, eteric.

ma porta
quella cosa in più, quando cerco il tuo sapore,
a-aamore

pe el îl văd cum mă înşeală cu visul meu, în visul lui,
ea - o poetă îmbrăcată într-unul din crepuscurile mele fără umeri, ca-n zilele de draperie în care vizualitatea reneagă fustele trei sferturi şi-n care cei cu bărbi alb-albe, ţesute din noiembrie, te-ntâmpină hello, my love în magazinele de candelabre.

când i se mişcă în aproape, îi intră-n umeri fenomenologic, stuporic, cupid, cu întrebări adânci, după răspunsuri lăsate pe spate.
se-apropie atât de mult, încât nu mai e conceptibil.
..pe-un stil de dans pe care ei l-au inventat, de la un geam din altă viaţă,

quando cerco il tuo sapore,
a-a-more

..cu umeri de îngropat gura în, umeri în care nu dai explicaţii. care se imanentizează-n stări cum fac naturile impresioniste din câteva idei pe orizont, pe orizontul mereu altfel.

destinde-mă pe cele mai movbleu percepţii,
pe cei mai bleumarin pereţi,
ca-ntr-o relaţie de unt
..rotund,
cu minţile curbate,
cu împletiri erotice de umeri
şi rădăcini de existenţă în miraje.

di una vita che
ha senso solo quando
il godimento è buono e lento

o noapte de umeri pe umeri,
vântul-magnet,
parfumul sunetelor aproape ghicite,
fântâni de adâncimea mereu-a-unui-umăr mult bleumarin,
când până şi ideile se întâlnesc în şoaptă
- să nu-şi trezească bunicii din versuri, să nu-şi strivească stucaturile din sângele bleuvert,
azi bleumarin, -
poeta furată din tine, lângă tine,
în liniile aproape imaginare
dintre tine şi ea,
tu cu muenchenul condensat, presat în culoare,
ea cu vestul hologramat pe copilăria deschisă,
centrifugaţi în umbra unei lentori încă neinventate,
ea - jocul tău,
tu - jocul meu,
în imaginaţia unui drog dedicat nebuniei,
în somnuri în formă de karl şi de carla,
în corpurile de aerosoli tenebroşi,
lent, lent,
lent,
..len ..t.

pieno di lei, pieno di te,
de o şopticitate pulverizată, de-o nonşalanţă vanilată, de relentori reverberante,
..un loz cu timbrul sorţii voastre,
privirile intrate-n haine şi îmbrăcate cu căldura lor, în locuri fără gulere,
în nasturii la fel de descheiaţi ai sufletelor,
căzute (de?) pe umeri.











(c/r, biagio antonacci - 'pazzo di lei')

-

* atribut ezoteric, cu aurore boreale.

- eu tac aşa, cât el vorbeşte.

oricum trăieşti cu ochii atât de închişi, încât îi poţi ţine deschişi doar ca să crezi c-ai rămas trează - spunea decalibrat, printre sofisme, cutia-n care le tot căutam proiecţiile.

în ea - vârtejuri în căderi de yo-yo, balcoane care te prind înapoi şi-apoi te-aruncă în implozii, semne de sticlă în loc de punctuaţie, plaje în straturi sub-oceanice, pluraluri (nu plurale), grădini de zahăr şi deformări şi defulări şi strânsete de umeri.

o vreme, am aderat la dealul care se bomba din dreptul lui până la mine - un deal albastru, irizat, pe care mesele glisau baletic, ostentativ proporţiilor; îl încadrau pereţi de caramel (gumaţi) pe care colţurile-i părăsesc pentru cei neinundaţi de himere.
e-atât de înfricoşător să ştii cât eşti de neacolo, ..iar dacă cineva te-ar întreba ceva, că n-ai gasi cuvinte-n nicio limbă; mai mult, că ţi s-ar dărâma în ropote de eu - turbulent, exploziv - un vraf necontenit de pietricele translucide care ar zice 'uite', dar nimeni n-ar vedea* nimic.

sunt într-un loc prea public; dar mintea şi-autismul ăsta nonşalant se ştiu atât de bine, încât complotul lor exclude şi zădărniceşte purtătoarea.
mă uit la cel din dreapta mea - lui i se ceartă reflexiile din ecran cu cele de pe ochelari, şi nu aude, nu m-aude; arată-mi cine e aici şi scoate-mă din mine, mă pierd, mă segreg în dezechilibre gulliveriene ..dar locul meu se duce muuult în urmă, se implantează-ntr-o pădure de chibrituri aprinse, pe dealul din ce în ce mai imens şi mai lucios, ca un bulbuc nervos de îngheţată.

dintr-un copac (chibrit), o stea care ţesea covoare plutitoare se-ngrijora aprins de rostul lor de azi; dar sala era mare, iar cei care o spaţializau aveau ochii cusuţi cu fire late, plasticate.

iar el, cu mişcări caricaturale care îi rămâneau mici în orice schimbare, se răzgândea succint şi percutat, de parc-ar fi ştiut unde îi duce. se repezea, la intervale-acute, spre câte un bandaj oftalmic mai nehotărât şi îl lipea la loc, compus şi implacabil.

socrate, nietzsche, ce au făcut din voi? toţi ceilalţi care-aţi murit crezând cum cred şi eu, de la-nceput - poate mai clar si mai lucid ca mine - unde-aţi găsit răbdarea? să puneţi mărgeluţele în socluri (nu în stoluri); să vă împingeţi minţile la loc, când v-au ieşit din albii; să vă ionizaţi părerile şi paragrafele cu adevăr; să îi găsiţi pe cei intenşi şi jucăuşi care azi nu există, care ar spune 'ştiu' fără să trebuiască să vorbesc.
au existat, atunci?
ar trebui să vă citesc, ca să-i găsesc? şi dacă da, cum mai susţin apoi că tot ce cred e tot al meu?

iar dealul creşte, creşte, urlă. mă ia cu el, se-aruncă-ntre chibrituri. eşti proastă, proastă, optimisto.
ai vrut să vezi în** libertate.
acum ai 14 carduri groaznice în portofel şi crezi că protestezi, făcând un evantai anarhic, nepractic din ele de fiecare dată când vrei să plăteşti, să intri; să minţi.
am să le tai pe toate. am să le-arunc şi n-am să mai exist. am vrut de-atâtea ori.
şi un surplus de foi, de atârnat în cuiul academic.
frânturi de-autenticitate..
şi lumea asta acromată care produce, care nu ştie despre ce să trăiască - o laşi să crească, să ne-oprească, să te îmbătrânească.
sunt una - am rămas aşa, fiindcă n-am compromisuri..
eşti o proastă.

-

* am zis despre văzut; cu două, patru, 17, 19, 23 de stări (sau eoni) în urmă.
** înăuntru.