Friday, July 25, 2008

- somnul dintre opt şi nouă -

pe uşă se fugăresc nişte note cu nişte suspiciuni şi pe ambele le acoperă un stol de idei zâmbăreţe, de parcă ar fi lăsat umbrele la mai multe colţuri de stradă, cu bileţele lipite de mâner. bileţele pentru oricine.

carneţelul în care trec unele din ideile zâmbăreţe stă în formă de coif de o parte a mesei şi se înclină odată cu pinul către cireşul vecin.
ideile zâmbăreţe sunt mai şubrede zilele astea, când au nevoie de umbrele şi nu le pot aşeza unde le place, cu bileţele pentru oricine.

mai sunt picături care nu cad nicăieri, curg si se dizolvă misterios între jos şi pe jos, fenomen frustrant şi nefinisat ca viaţa unei fete torturate de un psihopat care nu va fi niciodată descoperit.

sunt sigură că există în picături zeci de corpusculi de viaţă încuiaţi în captivităţi infinite, care ar putea ieşi şi crea cascade tăiate jos, însă preferă să aştepte să intre hipnotic în somnul cuiva dintre opt şi nouă.
aşa, nu mai sunt apă. sunt vii.


despre corpusculi de viaţă: umbrelele isteţe obişnuiesc să se adune pe o stradă rotundă dintr-un oraş mare în care n-au mai fost. fiecare aduce cât mai multe gânduri vii*, fiindcă gândurile cad în sus când plouă, iar umbrelele le prind.

când cele mai multe gânduri adunate sunt bucuroase, ele sunt împinse în sus prin ploaie, ca de pe o trambulină, şi se agaţă de nori. pe care-i colorează. dacă norii sunt, deci, plini, înfoiaţi şi coloraţi, - chiar dacă imperceptibil - înseamnă că au adunat o mulţime de gânduri bucuroase şi se bucură în jos, în nuanţele minţilor care le-au dat.

când tună tare şi vin furtuni largi şi aritmice, norii sunt cei mai bucuroşi. beau multă apă şi râd. gândurile adunate de ei sunt intens bucuroase. iar ei sunt graşi tridimensional şi invită la inventat forme.

dacă sunt omogeni şi împrăştiaţi ca nişte valuri de alifie, gândurile sunt supărate - iar norii vor să adoarmă minţile supărate. se doarme dependent şi satisfăcut, atunci.

iar dacă adormi în ora de după opt seara, din cauza lor e nouă.

-

* gândurile vii nu le pot lipsi celor făcuţi din corpusculi.
la fel cum nu poţi să asculţi pianul de aici fără ele.

Wednesday, July 23, 2008

- frappé -

la vale se alunecă pe bezea lucioasă, albă cu şireturi vag albastrui şi vag portocalii.
pe laturi cresc clopote-fruct, bezelice şi ele. alunecoase.

deasupra e un geam întins, departe.
norii sunt pe jos.

înainte se fuge după o persoană cu capul ghemuit, înfofolit, care merită plesnită cu măturele moi.
înapoi se merge cu cada.


se chiuie şi se aleargă, iarna fugărind uliţa şi uliţa fugărind alte uliţe.

tot ce se întâmplă e alunecos şi vioi, înainte şi înapoi.


ar putea fi o nuntă a unui bulgăre cu o bulgăriţă, pe un lac înclinat pe care ideile pot patina în ambele sensuri.

ar putea fi vacanţa unor albuşuri cu zahăr în care s-a turnat lămâie, cer şi forme de gheaţă de geam.

ar putea fi un frappé făcut din pluş cu valuri, sticlă şi aurore boreale.