- pentru oraşe -

caut nasturi, în lumea pătrată.

nasturi din care să fac străzi, străzi din care să împanglichez oraşe, oraşe din care să curgă iar lume rotundă, cusută laolaltă.

trotuarele ar fi grena, iar pe ele ar creşte pălării şi căpşuni - pălării ca nişte ciuperci călduroase, fibroase şi leneşe; căpşuni mofturoase şi torcătoare, din suprafeţe sticloase pentru ochi sticloşi.
în spatele - sticlelor - geamurilor, perdelele ar fi din frunze tricotate mic, lungi cât gândurile neterminate şi (foto)permisive ca jumătăţile de corole galbene din noiembrie.

intervalele ar fi fundaluri, iar pe fundaluri trecătorii ar deveni ovale curgătoare, cu mreje filiforme întinse spre complici, complici îndepărtaţi, depărtare intens grena.

din abajururi de lampă s-ar desprinde aure-aburi şi fiecare şi-ar găsi câte un capăt lunguieţ de trecător, să-i fie pălărie.
deasupra ar fi luminos şi uituc, cu certuri între suflete de becuri, războaie de culori în steaguri de lumină, şi o mulţime de păreri negociindu-şi relativul.

toate ar merge, şi doar undeva în mijlocul lor crezut ar fi loc de o fereastră rotundă spre lumea pătrată, fereastră oprită în timp, timp roşu şi moale ca o căsătorie între o ciupercă şi-un căpşun.

dacă ar fi cine să se uite prin ea, dacă s-ar mai găsi fire pentru ei, dacă ar mai exista nasturi cum ştiau uneori să existe,
aş şti acum să cos un oraş din ele.