- între afară şi înăuntru -

m-am întâlnit cu apa pe un geam,
- eu într-un deget cald, întins în van,
ea rece şi-apăsată de afară,
strivită ca zăpada într-o călimară
cu sufletul de ceaţă, în loc de cerneală.

m-am întâlnit, cum mă-ntâlnesc cu o oglindă:
ne-am ignorat întâi, în transă socială;
apoi m-a acostat, din ochi sclipindă

şi a schiţat, cumva interesat, cumva flamândă
de piese noi în şahul ei de geometrie strâmbă,
un gest obtuz, neplănuit şi-aerian:
şi-a lipit faţa transparentă-n faţa mea, de geam,
iar de pe-obraz i-a picurat un uragan

din zeci de fulgi, sau zeci de ploi prea reci,
izbite-n centrifugă de un vârtej titan,
şi scoase dimineţi când vrei să stai, dar pleci.

în geamul ei de plasă din dimineţi prea reci
e invitat un deget, pe care să-l petreci
pe-amprenta apăsată de lume, de afară,
atunci când ti-e strivită mintea-ntr-o călimară
cu sufletul de ceaţă, în loc de cerneală.