expoziţia rotundă strânge fiinţe şi le lipeşte de obiecte.
obiectele sunt învelite de bulbuci pietrificaţi şi se uită unele la altele ironic-invadate, invitat-urmărite, pasionat-asediate.
între ele se dizolvă naraţiuni scurte, de exemplu a unui triunghi care a însemnat „castel”. deasupra a avut un coif cu pietre bulbificate - coif viu, ştiitor să trimită o pâine în timpul dinainte (..aaaaflă..).
locul e al potecilor cu trepte, crengi şi pleoape prin care nu străbaţi.
înapoi în colţul obiectelor cresc invenţii şi posibilităţi - bijuterii cu sarcini transparente (să adoarmă, să îndrăgostească, să învelească, să se întoarcă), cutii deschise în săgeată, unghiuri tactile cu sprâncene cunoscute şi voie, ne-voie să le ţii minte.
