avea (în siluetă specială) chitară sau vioară - mi-era indiferent, pe vremea aceea, - şireturile dezlegate la o gheată (sau la amândouă, ..la fel de indiferent).
a stat - iar eu am scris de câteva ori cum a stat, sau mi-am amintit - bineînţeles, indiferent; dar neindiferentă.
a râs, sau a zâmbit, cred că indiferent, dar neindiferent.
între opririle care au fost, puţine spre una, una spre eternă, m-am culcat cu/lângă el aşa:
lângă el se dormea doar cu ochi deschişi, furaţi de la bebeluşi mândri.
se ţinea părul creţ şi chitarist în mâini, se fugea-râdea, se întindeau degetele după chitara-vioară, se ţineau gâturile cu mâini mari, din spate şi se obligau să se aşeze (pe mâinile mari).
se plimbau şireturile nătânge prin prafurile străzilor lui şi se învârteau guri cireşii, şerbetii, până la oglinzi, până la râsete, până la oraşul nesuferit de ştiut, cu poduri largi şi vechi şi modelate, pe care toată lumea nesuferită îl iubeşte, pe care nu vreau să-l numesc nesufereşte.
aş fi putut rămâne în metroul lui rapid şi tânăr, să fi avut încă patru ore obrajii halucinaţi, pliaţi - uitându-se la o hlizită, uitându-mă în oglinzi.
am coborât.
ochii niciodată nu se închid, altfel li se prăfuiesc imanent oglinzile.
în timpul lui de acolo, les hommes qui passaient étaient musiciens, artistes pas; trop comédiens, souvent.
ce-a făcut, de fapt?
cu mâna, când am plecat.
mama, eu nu cobor aici, ne întâlnim în.. grădinile mari, unde lumea-şi scoate pantofii şi adoarme.
să rămân pe locul meu, să coboare el.
să facă cu mâna flutùrică; să se închidă uşile şi să găsească unghiul cel mai violic; să se uite înapoi.
să continuu zâmbetul-aproape-râs, lat şi fosforescent cum îl făceam, iar după el să vină o cascadă scurtă de lasănumipasă.
şi brusc, să lovesc sandale una de cealaltă şi să mă alungesc pe verticală cât înăţimea metroului încă pe loc, cu ochii făcuţi ca găurile cheilor, de la îngrijorată la îngrozită, până la nupotsătrăiescfărăsămidai-sttttttaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii-patruoredeuitatînoglinzi-sssssssstttaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaii-dămile.
geamurile de izbit, tocurile de strivit, vagonul odios de oprit în spaţiul negru dintre opririle risipite, de gâfâit ca un submarin animat prin otravă electrică înapoiînapoiînapoi unde de revendicat oreleMELEoglindice.
absorbite!
tatuate.
