andorra e despre stânci mov şi pământ grena. ţine pe-un deget un lac rău-pustiu sau pustiu-supărat pe un timp în care animalele sunt alungate. secretele, punctele şi punţile au voie, însă suspendate.
brunico e despre cel mai neştiut lac din lume. întins ireal, de o omogenitate inexactă. printre italia şi austria, cele mai lunguieţe nuanţe de verde la un loc, soluţie mirogenă fără staţiuni sau case. oamenii s-ar neasorta, altfel decât lacul neasortat cu, nici măcar cu muzica. poate cu fluierături, poate cu un flaut ca uşa spre faaker see. din puţinele verde fantastice cu lemne, iepurând apa pentru epuri, cum aici începe toamna:
stupi de oameni.
vârful milka.
unghiile, culoarea fără ceruri reflectate.
bounting mike.
san candido.
pofta de iarbă.
brazi cu coifuri, ciufuri neapartenente, galbene.
soarele măgar, ningar, ca niels holgerson. lângă castelbajac.
