căsuţa cu perdele de ciocolată fluidă are multe buline şi lucruri care ard iernos. pe jos e-un fel de caşcaval pluşat, aproape alb. calci pe bezele crude. de la geam, se văd bulgări plutitori afară, - plutesc stând - unde e roz albicios. şi ninge mare, fără vânt. fulgi ca nişte felinare aproape portocalii.
bulgării vin din pădurea de porţi, ieşiţi dintre reţele de porţi ca glazurile. sunt doar porţi, nu se deschid, nu se închid şi ţin goluri cum sunt cele din care ies baloane, alăturate labirintic, asimetric, ca ninse.
par crenguţe din găuri, de departe.
nu e sus sau jos, dar deasupra şi dedesubt sunt nişte creme perforate ca beteala şi strălucesc, cumva. poţi pândi colţurile lumii, însă nu vezi mereu.
nu-ţi vin idei, doar ştii să vezi.
o domnişoară ciupercă s-a mutat alături şi e venită să întrebe cum se gătesc ciupercile (le-a găsit). adică cum se face mâncărica de ciuperci. e ca un batic, nu ştie că e ciupercă.
e şi un oval verde, gros, de-un fel de ceară, cu gemuleţe piticoase. dacă te urci în el, pluteşte printre alte ovale, prin multe cristale lichefiate. te poţi uita pe gemuleţe, îţi arată cristalin şi cântă.
