nu e apă rea: e efervescentă, turquoise mărgelic şi transparentă, ca din piscinele petrecerilor matinale. prietenă cu un oraş de spumă (oraşul e peste ea).
straturile astea două - unul languros şi scăpător, celălalt gelatinic - urcă şi vin deasupra pietrelor calcice, ca de zahăr sau orez, transparente, poate cu câte un moţ pământiu.
când eram destul de mică, mă tolăneam în cel mai ordinar pământ şi le găseam printre scântei. umpleam cutii cu ele, mi le arunca mama.
apa - stratică, aşa - urcă pe itinerarul unui scripete, cu pietre pe margini şi ..meta-mercur solid, pe mijloc. apoi coboară şi pietrele te prind, mareice.
suntem mulţi, beverly hills-ici, swinger-fosforescenţi, cu costume fluide.
de exemplu, când era mai crăciun, eu avusesem nişte picioare anormal de groase (fiindcă ele se poartă), băgate în cizme roşii flux-ice, cizmele asortate (fiindcă asta se face) cu o fustă identică, muşamalină. un hanorac peisagistic - imită crăciunul. şi, e clar, trebuie să mă culc cu cineva, dacă am picioarele aşa groase.
mai e un huligan. se învârte pe lângă oglindă, îşi potriveşte nişte curele sau nişte albastru sau nişte întrebări.
pare să aibă două tulpini tâmpite, în locul picioarelor. şi capul brun, ridicol-balonic, ca intervievaţii vreunei reviste cei mai 100 din 300 din..
swingerism-ul de aici nu e atât incriminant, cât flirtic.
dar cum flirtezi cu două tulpini sub un balon? nu-i nimic, mă culc cu el, doar e acolo.
nu e singur, e cu o problemă.
de-aici în continuare, trebuie să-l caut şi să-l consolez.
din fusta mitocăneasă, evadez sau o dematerializez, pe ea şi pe amintirile despre ea. acum am un costum de baie iepuros, cu ceva drăgălaş desenat pe spate.
nu e bun nici el, fiindcă toţi pretind că se uită la ceva drăgălaş, în spatele meu.
alt costum, albăstriu, cu el intru pe urma scripetelui, între pietrele calcic-butonice.
apa e agilă, neastâmpărată, te urmăreşte. cum vreau eu să sar şi să o fac să mă ducă nu se potriveşte cu conduita costumului albastru transparent, fiindcă în el nu sunt mică şi oamenii se tot uită.
pahare şi grupuri marmurale, tot swingericeşti. aici sunt 'doamne', cele mai coconoase. dorm în adăposturi de fragranţe sufocante, se învelesc în lipiciuri clinique, se trezesc strânse şi împunse de multi-elastice, se trezesc împunse şi strânse de vieţile panterelor, vieţile andrelelor, vieţile inelelelor, vieţile nelor.
aşa mă trezesc eu, decebal de-ce-bal, când
aşa ningi, artur arturic
şi marco* seamană cu tine, în tren;
marco e artur şi n-are plen,
ce face el se amestecă cu ce respir eu -
artur nu-i dintr-o carte, se uită doar pe geam
spre unde vede trenul, trenul care vinde parfumuri.
primul parfum: 'i think so'.
al doilea: 'do(n’t) you?'
