te ofileşti cu ele toate, când
te-au purtat prea mult, când te-au uitat pe banca udă
la început de cinematografie.
te înteţeşti pe-un sari, între sublinieri şi păreri,
întrevăzută ca o variantă improbabilă a unei incinte de contemporaneitate să re
devină
artă.
teaca ta e dez, nodământul,
o
cremă de filosofii subliminale,
o aţă de intermitenţe
şi simboluri călcate.