the tree-lined avenue, foşnind dintr-un dulap întredeschis,
un geam azvârlit într-un colţ cu inconştienţe plisate,
cuiburi de acuarele
pe coperte,
în lumea puţin
rece, puţin caldă, de ambalaje de bomboană.
în altă parte de
viu, spick sare pe mine scheunând, cum nu scheuna niciodată - e brick în el sau
urmează să i se întâmple ceva, îl tot îmbrăţişez, terorizată, încep să strig, îl
caut sub garaj, îl caut peste tot, e ploaia asta, sare pe mine şi vreau să-l
tencuiesc acolo, lângă.
de-aici îmi cresc
două roţi uriaşe, unduitoare, de bicicletă suflată dintr-o gaură de făcut
baloane, şi-ncep să călătoresc uriaş‑unduitor pe‑un strat de aer de deasupra
străzilor familiare, pe un deal de percepţie, între coroane de copaci, la
înălţimea sunetelor, văzând birjari filmaţi de sus şi păsări-lăţi-lungilă pupând
cornete sau adulmecându-şi unghiile, până..
de-afară strigă
cineva: adult, have you forgotten what is
sour?
-
* epuriţă
bombonie, cu urechi flexibile şi detalii mirunice, stătătoare deasupra
oglinzii.
