mă întorsesem iar*.
ma întâlnisem cu profa de română (~ o vrabie) la uşa dinspre cancelarie,
mă întrebase o prostie (ce-mi face nasul). oana se străduia să îmi traducă ce
nu înţelegeam din jur, într-o condică de amuzament nereuşit, tot vrăbiesc.
am urcat pe scările
din spate, vrând să ajung la cele din faţă, auzind melodia asta. căutam traseele translucide pe
care îmi plăcea să merg, fiecare amintire, intrare şi ieşire, fiecare început şi
paşaport de stare.
cădeam** la uşa
claselor, mă uitam înăuntru, unde erau huse albe pe bănci, copii mici scheunând
şi învaţătoare din altă paradigmă răstălmăcite printre ei. îmi căzuseră
inclusiv ochelarii (eram un fel de babătocilară căzătoare), mă prăbuşeam velin în adâncuri asenzoriale, într-o tristeţe fără balustrade.
codrin*** mă
ridica, mă pescuia transcendent din adâncuri - pe-o scară lină, de-apropiere învelită
- c-un stoicism fără cuprins de braţe. ca pe-un halat de velur, ca pe o frunză
uriaşă, înecată.
mă ducea la un
bloc de senzaţii foste în care umbra unui el liceenic redevenea înnorat-afectivă, ca un
sacou de catifea bleumarin la lumina naraţiunii.
se îneca în înecul meu, se hrănea cu locul dintre gât şi umăr, aşa de cald şi de
profund, încât ne esenţializa pe amândoi - un somn de cădereridicare atât de dureros,
atât de adâncit.
mai erau nişte
copii alături, din cei care se-ntorc fără să povestească, de culori preparate
din umbrele de la cotiturile scărilor de şcoală. însă n-au mai contat - căzusem/mă
înecasem prea lung şi prea nestăvilit la uşa primei clase, mă imortalizasem în
setul de mişcări de grijă şi fluiditate cu care el m-a ridicat, văzul se-oprise,
acusticul era doar praf de auriu trecut, afara era doar o pagină de roman anonim pe
care nimeni nu-l citise, niciodată.
-
* nu ştiu de ce
mă-ntorc mereu la felii de adolescenţă, târzie sau devreme; e o fântână de
senzaţii şi de vreri de o patologie inepuizabilă.
** ca gandalf, prin
straturi de vieţi, de trecut, de intrinsec implodat.
*** codrinii sunt
aglomerări solide şi temeinice de longevitate, grijă, încredere şi caldadânc - te iau cu ei, te respiră, te înţeleg şi te aduc, când ai cea mai mare nevoie. nu poţi să nu cazi pentru ei.
