- dealuri roşii -

în casa ta sunt dealuri roşii,
zile de răsărit cu apusuri în praguri,
pe patul tău de visuri adorm distraşi cocoşii
şi-n loc te trezesc harpe, cântate în şiraguri.

în lampa cu ninsoare aprinsă blând, se-adună

cascade despletite-n oglinzi cu tot ce-i drag,

ce larg îţi curg în seară - seara ca o minciună

ţesută din noiembrii, cu ace verzi de brad.

pe perna ta de iarnă, deschisă uneori

ca una care-aşteaptă promiteri din tavan,

îţi cad tărâmuri calde, tărâmuri despre nori

şi ceruri mate - straturi -, ceruri de paravan.

..în hornul învelit cu fum de levănţică

şi-au cernut vizuină măruntă doi coşari

care, în seri de mai şi-n nopţile de-ursită,

ţi-aduc în somn cadouri, călare pe-armăsari.

un braţ alb de mesteacăn ţi-arată alte vieţi:

tu-uri pozate-n spaţii secrete şi zburânde,

tu-uri lila, albastre, în seri sau dimineţi

ferite şi absente din minţile flămânde.

un sfeşnic viu, de ceaţă, noaptea te-mbrăţişează -

braţele lui de aburi deschid cărări de tei:

tei cu ramuri de suflet, şoptind nu mai fi trează -
te duc prin felinare în somn şi în idei. 

în casa mea sunt dealuri roşii,

cascade-n felinare şi seri de dimineaţă

în care-mi ninge lampa şi-n care-adorm cocoşii,

iar eu, lila, albastră, trăiesc în altă viaţă.

cu tei, 

harpe

şi ceaţă.

c/r - thorngrove, adelaide, australia.

sunt întunecoasă, m-am născut într-o iarnă albă şi întunerică. îmi place noaptea, îmi plac întreculorile - şi mai ales întreumbrele -, subtilităţile nezise, zăpada de la 4 dimineaţa.

îmi plac senzatiile reci, amintirile îngheţate, veşnice.

ramurile negre pe fundaluri opace, scânteile de pe jos când ai ochii ficşi şi înguşti, crăiesele, explicaţiile răbdătoare ale lui tata (pe sanie), liniştea zgribulită din plapumă, 

şi florile, ah, florile de gheaţă.