doi fraţi, sau
poate doi ceva, nu mai contează ce-au fost înainte. unul din ei desprinde un
moment de rest, de restul zilei, vieţii - fie că zice asta, fie că doarnumaivorbeşte,
fie că e o plajă sau un strat de stratosferă; central e că au extirpat, au
decrustat momentul
care vine din toate
celelalte şi l-au protuberat în zi, în viaţa lor şi-a ta, în amintire. ca o
cireaşă pe mijlocul unui tort bombat, ca singurul miez dintr-o importanţă.
un vârf vizibil
de pe lună, unul singur.
rochii albe,
spumă gri.
într-un moment mai mare ca o zi, mai adânc ca un secol.
din avion, înconjurat de-o apă de nimic, fortificat
şi
lăsat singur.