amintirile şi câteva zile secrete din august cred în acelaşi câmp.
pe câmpul lor se pun vitralii portocaliu cu roşu, să le delimiteze - zile de apusuri, zile de amintiri.
pe o vreme neştiută din august, ies oamenii din frici.
droghează fulgerele lipite de geam, care vor să zguduie. reuşesc cel mult să facă o muzică de consistenţă grea, întinsă pe geam, care topeşte marshmallian casa şi somnul.
îşi lasă fricile sedimentare pe pături şi se ridică, subţiaţi. somnofili. în formele lor adevărate, de bezea.
când vremea e dincolo de secretă, când e masonică cu rece şi dacă fulgerele se încuie în chioşcurile lor negricios-bombănitoare, cei care ies din frici se refractă în artezieni. ţâşnesc, din frici, iar refracţiile lor sunt dimineţi pe scările liceului, pe scările profesorilor de liceu, cu o balustradă strânsă în buzunarele hanoracului; când înălţimile încap în borcane cu etichete şi când parfumurile* pompează aerul, sub presiune. când îl deformează, îi injectează fericiri de sute de agregări, îl psihedelizează ‑ până ce râde flasc şi întins, ca dârele de fulger de pe geam.
cei care ţâşnesc din frici sunt refractarii.
-
* al părţii uscate a castanilor, al lipiciului de pe tabla spartă, al colţului de clasă în care ochii trebuie închişi, al dăţii când ajungi să crezi că vrei să stai tu la catedră, al mingii de oină câş,..
