liliac (a)prins de străzile ciprului, liliac căruia nu-i cad niciodată petalele - nici socului -, ci amorţesc în pumni autoincineraţi până în primăvara următoare.
ciprul agăţat pe-un umăr de stradă cu lei împietriţi (coate de poartă),
şi-un pălăriu de soare psihedelic în adâncul intrării mnezice, falezice.
urme de avion în coruri divagate,
voci zmeurii şi bleuîntins, pe valuri de linişte cu zbor şi îngheţată,
they know every pigeon,
i know every pigeon,
serile căzute pe pământ dimineaţa,
savana decantată, straturată pe o vedere cu pini -
de furat, curtea,
de băut, pinii,
de contrazis, dragonaşii ciorovăitori ascunşi în buzunarele statuilor-umbre.
de înnodat, fâşiile dezobişnuite de aproapeapus pictat, sti(c)lizat, tors din adâncurile imaginaţiei în coruri de zmeură eoliană, lilia..tă.
oricând dezobişnuite.
niciodată sătule.
ca orice colţ întâmplător, în-tâmplat.
fugite, hoinărite,
(fugiţe, hoinăriţe,)
în-tâmplări.
când soarele îţi e doar ţie,
când scena s-a închis în ea şi ţi-a rămas fără baterii reacţia, momentul
surâs scurt într-un stativ superfluu.
neînţeles, neaprobat - deci nepreţuit -, curajul
de-a apărea în afara interpretărilor, deasupra lor, pe tivul lui departe,
în ciprul comprimat în ascunzătoarea lui de lume,
reproşându-şi de unul singur ineditul, intrafiguraţia, permanentul,
scările dantelate de verde cu pălăriu psihedelic.
..de cele două părţi, uimiţi, pândesc doi lei de piatră.
de când am pierdut-o pe mama într-un compot albastru,
de când au lăsat mecanismele de ceas (majuscule) în aer liber,
nu se mai cad st(r)atu(r)ile.
de când au lăsat mecanismele de ceas (majuscule) în aer liber,
