crengi.
îmbrăcate în cămăşi de noapte.
între 6 şi 7 mergi în sus, pe sub podul dintre copacii din dreapta şi cei din stânga. unii care întind nehotărât ramuri periferice, ceilalţi care le prind cordial şi valsat.
6 e unde începe luna să-şi strângă în jur un chenar de cer croşetat şi neclar, iar sindrofia de muguri de pe firele de copac îşi dezleagă forma ordonat delicată, ca punctele brodate ritmic pe un material transparent.
6 e mândru că azi lipsesc luminile, că cineva dintr-un loc cu prea multe a uitat să le împrăştie peste ţara lui.
7 culege felinarele din colţ. locuieşte sus. nu cel mai sus, dar aproape de sus-sus.
vecinii lui încă par verzi, şi nu le plac defecţiunile.
tavanul din dreptul lui 7 nu are nici formă, nici ordine; planează în bănuieli circumspecte - uneori excesiv de luminate, încât redevin muguri.
la 7, bătrâneţea devine cavalerie.
întrebările devin întrebări care n-au fost niciodată puse.
domnule cavaler, săptămâna viitoare puteţi locui oriunde.
n-aş vrea.
fiindcă ar fi o locuinţă?
şi la 7 începi să te întrebi despre..
..în câte feluri poate fi spus 'nu-l (sau n-o) atinge'.
..în care locuri poate sau trebuie să fie întrebat cineva cum este.
..care, din toate privirile de pe orice stradă, seamănă cu păsări.
..de ce nu s-ar face bărci cu roţi, pentru derive pe uscat.
..de ce coregrafiile grele nu includ dansuri cu încetinitorul.
..dacă, în anumite lumini nefiresc de rare, chiar există fiinţe transparente care sar lent şi rotativ din copac în copac.
..cum..