mă cheamă clèo dellé, sunt un flirt.
sunt a celor cu tulpini drepte şi adânci, călători sau călăreţi.
oamenii nu-mi plac.
sâmbăta intru într-o grădină cu două profesoare de pian. sunt lirică, mi-e uşor să vorbesc cu oamenii, doar că nu-mi place.
compun partituri, cât le pândesc. mă cunosc farfurioarele lor, sugative de inele şi de ocheade concurenţiale, vinerii. ţin praf de zbor printre pătrăţelele de ciocolată şi ceşti fin demarcate, care se îndoaie devreme, la orice aluzie de vreme.
pe pervazul lor stă regele avangardon, cu fruntea întunecată. ştie că e poetic să-ţi atingă faţa cu încheietura degetelor, nu cu ele. ştie că unei lirice nu i-ar plăcea niciodată să fie sărutată din salut sau din bucurie.
are sprâncene nemăsurate, clocotitoare şi ceasul întunecat, în duet cu fruntea.
locurile nopţii sunt cameleonice, pline de scuze. în ele nu mai intru.
ziua sunt vântul, umbrelele, parfumurile. copertele cafelelor din castele de acuarele.
nu port sutiene roşii, negre, ..albastre, verzi, groase sau neasortate. înnoadă pielea.
nu port pantofi din plastic, la modă sau imitatori.
nu-mi pun cizme deasupra pantalonilor.
mă îmbrac bărbăteşte, când imi aduc aminte.
cămăşi înăuntru, cămăşi zăpăcite sau descheiate cât timp mă urc pe degetele cuiva.
pantalonii lor, cei bleumarin fără dungi, în care te bagi şi nu-ţi pasă.
glugile.
rochiile şi fustele cu nasturi mari în faţă.
rochiile, pardesiele cu cordon.
fustele-pantalon surori cu genunchii; încă mai drage cu buline.
mătasea cu bretele.
mănuşile albe purtate noaptea, mănuşile crème şi gri purtate ziua.
mânecile dedesubtul cotului, ca nuvelele ondulate.
pantalonii scurţi largi, albi, cu pliuri şi curea subţire.
gulerele late, adormite, căzătoare.
lungi, cât mai lungi.
largi, toate.
bolţile - caselor, podurilor, cântecelor, viilor.
opresc gândurile pe câmpuri pustii, ca să mă urc pe ele. întâi pe gânduri, apoi pe câmpuri. să arunc haine.
recunosc mariuşii şi marcii. de câteva ori, erau viktori sau raphaeli.
joia dimineaţa, thièrii pot fi întâlniţi dacă eşti în carouri, dacă ai pălărie, dacă te simţi a-barometric.
flirturile adânci nu vorbesc. te înclină şi te ridică la loc, sau te cristalizează când le ironizezi. aşa, unghiurile ochilor sunt nesfârşit de noi.
sunt cu ele, fiindcă intuiesc.
nimeni nu ştie dacă sunt decentă sau singuratică.
mă îndrăgostesc prăpăstios şi ironic, îi îndrăgostesc pe ei şi-mi place să fie doar atât.
toate astea, într-o cutie de bomboane de duminică, duminică de forma unui carusel.
carusel din perdele ieşite pe strada mai.
