salata verde e o trenă transparentă, de fapt, în care sunt încâlciţi şi imortalizaţi lilieci ca în chihlimbar. o curtezană făcută doar din picioare, care îşi îngheaţă plăcerile în tiparul crinolinei.
a devenit aşa din domnul salat* (care era cumaltfeldecâtsărat). chihlimbarul în care se înţepenesc lilieci s-a produs din strâmbături dulce-cristalizante ale dumnealui - prin regula generaţiilor. injectat cu înţepături de verde - din cauze psihanalitice. avusese, odată, o stare de agregare destul de blândă, încât să se poată întremerge prin el. dar domnul sărat s-a strâmbat şi nu s-a mai întremers**.
nu ştie bine cum s-a întâmplat aşa - el deja nu mai exista, când a aflat ce-a făcut***.
substituta sa, domnişoara nesărată - posesoare şi devenire dulce-cristalică de psihanalisme, nu mai avea cap, nici natriu.
au început să tăbărască melci pe ea. uneori, iepuri. uneori, apă.
cam atunci s-au blocat liliecii înăuntru. dintr-un oarecare daltonism, în verde nu e obligatoriu sare****.
ar trebui să îi copieze cineva şi să-i multiplice dincolo de trenele ei, fiindcă i-a ţinut pe toţi şi încă îi ţine înăuntru: orice salată verde fără haremul de lilieci e suspectă, deci importată. conform judecăţilor sărate.
toate astea, psihanalitic.
domnul sărat era de o înaltă omogenitate cromatică.
* tată de salată nesărată.
** a întrezări. a întremerge.
*** existenţele nu coexistă cu strâmbături.
**** confuzii din afecţiune sau din traiectorii prestabilite.
