de nepierdut -

sharpen

intră în orange tree după 10
undeva, într-un colţ, în ciuda oamenilor
au trecut rândurile scrise
dansează, ascunde-le în pardesiu, pari oval, pari brunet

aici nimeni nu te confundă c-un personaj incomplet de nuvelă

când te îmbraci negru şi-ţi înfoi părul mai vulpos, să vezi cât de-nsetat te muşcă, sau cât de însetată îl muşti tu

au trecut rândurile, a trecut cântecul puţin agresiv, cât încă-l ignorai

la lumina portocalelor aprinse
e mai tăcut, mai sincer
parcă-l vezi prima dată.

sharpen

rămân doar semne argintii pe alb, nimic frivol
nimic nedrept
nedrept?!
(aha, punctuaţie)

înnoadă-i cămaşa pe tine
portocale, otravă roşie, levănţică
fă-l să se-nfurie, s-o rupă. sau să i-o sfâşii tu
pe cerul negru de sub frunze.

te-a spionat,
am uitat, am uitat
nu e a mea culoarea, dar poate fi
contrastul
am, am avut dintotdeauna - am avut mii de mii de milioane
nuanţe sălbatice pe care le-ai dat pentru bine,
pentru
mine

par fumul ăla violet cu gri, grija brunetă - aproape brunetă
şterge defecţiunile
stai, mi-au căzut pantofii -
mi-a căzut..

păsările albastre, cerul negru.
pe pervaz, pe pământ, lumea dulceagă întreabă de ce

de ce miroşi a white musk tu în locul meu,
un geam de forma unei hărţi, a unei ţări

vină - tristeţea aia ucigaşă - dreptate - nedreptate
nenorocita, da, dantela neagră
nepăsare
mâine-o să-mi pese iar.

sharpen

mâine-o să am iar chef de cochilii
de alb
de tecunosc.