în pin, în vârful pinului, un cuib de berze? ciori? de dragoniţe magice, de nişte mâneci cu aripi pe care toată lumea e prea obosită să le vadă.
pe fiecare geam se odihnesc icoane transparente, mereu altfel - tot timpul noi, tot timpul vechi, tot timpul vii de timpuri.
antenne bayern, 'rhythm of my heart’. acum prea multe anotimpuri, era mai. aveam o rochie puţin de pescăruş, puţin de pinguin, roşu cu alb - mai târziu mi-a rămas mică şi-am luat-o pe-a omuleţului, negru cu alb (în rest la fel); n-avea acelaşi farmec.
..aşteptam musafiri, o zi în care izbucneau primii trandafiri din boboci în flori împroşcate - o tufă în particular părea să fie mereu prima, imediat lângă brad, înspre cărare, alături de o altă tufă (roz) din care mama nuna făcea dulceaţă, sirop, şi deseori poveşti pe care le credeam, invariabil.
încercam să pun masa, atât cât reuşeam să-mi păcălesc predispoziţiile spărgătoare. televizorul aprins, în care o fetiţă sărea coarda/şotroane într-o faţă de uşă venită cu vântul dintr-o poveste mai simplă: mama în casă, bucătăria luminoasă; terenul nesfârşit, de aşteptare; zgomotul uşii deschizându-se, anticipat şi drag, un afrodisiac despre bomboane aromii, apropiate; eu fulminând afară, în vremea galbenă-portocalie voalată de-o furtună gri, prietenoasă.
never will i 'know', for i know my precious home,
..o altă poartă, lângă poartă.
ieşeam, ore în şir, de una singură, pe lângă curtea-din-colţ-de-lalele, vis-à-vis de oana. coboram pe partea cealaltă, într-o transă de invincibilitate cu fiori, văzându-mă-ntr-un film, cel mai bun film din lume, eu eram eu şi nimeni nu înţelegea,
dar era bine.
creşteai, cu unele. te dezlegai, cu altele. desene animate, spirit bătrân, represărat în secole.
cu fiecare mână de copac care-mi trece prin păr, le reinvoc, le reaştept, le regăsesc şi le revendic.
le văd, în pin, în vârful lui: sunt păsări albşinegru, pinguiniţe delicate cu mişcări glisat-veveriţice - e-al lor cuibul prea mare,
aerul de parfumuri.
