achance -

corso como, via brera, dear rose, simone cosac, sinfonia di not(t)e, ambré lumière, secret sucré, essenza di luce, maison de la vanille, hôtel costes, creed, atelier des ors, dragon's eye, pearlessence, soir de mer.

aş boteza aşa zilele lunii

shoji, paravane japoneze de hârtie & bambus

odilon redon, 'prince du rêve'

embroil -
woven dreams
gossamer
& jacquard

azura, benguerra island, plaje pustii

gianduia & gianduiotti, piramiduţele sorini

bali.

think of your shadow for a moment.

orgone,
izumi - 'the ink dark moon'
11 stories on the second floor

or maybe dinner for the sun

when the best parts of yourself stay hidden

apotropaic,
askance
define 'forever', j'ai si choisi de l'être
and twice venetian
and sometimes i just do
initiative
instanced
sughiţ.

and then you start to uncollect.

'you don't know what happens to people when they believe in things'

waft, draft

aer, cer - credeam că se termină în iniţialele mele

ca furtherance

achance.

- umbră de soare -

era un concert şi cei care-l ţineau / urma să-l ţină îl ocoleau: îşi provocau altfel instrumentele, cântau în pâlcuri deznodate, vorbeau cu mine de departe pe scări ca la concertul rătăcit din birmingham; scări acum dizolvate, acum amalgamate, acum secrete, spiralate, scări atmosferice, scări de culise.

a concura, a se confunda sau a trece - l-am văzut (omdedemultcamrău), m-am ferit, mi-era uşor, mă strecuram printre ei, a-ha* boem-masonici cu haine lungi şi păr de lămâiţă.

scenariul în sine pleacă, dar la sfârşitul lui, după ce plec şi eu din sală de pe un rând din spate, închid ochii şi din greşeală cinevarăudevenitcald mi-atinge cât îi ţin închişi fruntea cu gura, apoi îşi reia rostul în haina sau umbrela impersonală dintre toţi care vorbesc plecând în continuare.

înţeleg, e o împăcare.

mă găseşte un copilaş - n-are părinţi sau vârstă, sunt noţiuni străine. momentul e a(l)urescent, de calm şi ştie: în jurul lui lumea îngheaţă cald, strălucind ca într-o amintire sepia pe două maluri. îi văd pe ceilalţi încă împrăştiaţi festiv, concertual, în pâlcuri luminate violet şi scenic. când trec, însă, pe scări de ghioc în sus şi-n jos - mereu înspre plecare -, rămân incipienţi şi limitrofi ca un abecedar de poze. 

o împăcare secundară.

copilul mă ia de mână şi mă duce, aştept în gând o melodie pentru care venisem şi n-o aud, la început nu-l aud nici pe el - dar el deschide uşi, îmi prinde mâinile-ntr-un dans de vanilie vaporificată şi când dansăm apoi, central, amuzaţi, ignoranţi, îi aud cântecul: genial, dimineţi din adâncul..

flautului/viorii (peer gynt 1? grieg, cântecul dimineţii, unfluieraşulăla pe care nu-l pot identifica acum, mi-e prea somnic) - dar doar eu îl aud, numai aici e muzica: norul de praf de lumină care mă ia din nou de mâini şi tot dansez, şi uit, şi văd - şi dansul e un fel de fericire. oarbă. 

dansată ca o umbră de lumină necomplicată, nefreudiană, nesinestezică. 

o împăcare simplă.

sunt atâtea feluri de sori pe lume.

[descrismelodioaraaaacusilapian]

- 

* 'the cold has a voice..'

- balcoane înflorite paralel pe ea, pe verticală -

am văzut-o dansând într-o vitrină în rochia de culoarea serii* cu trandafiriu şi alb şi bleu şi şerbetiu strănutat, ca un balcon dinspre sanremo.

un fel de robin pe un fel de vals pe care i-l compuneam în italiană - deboli** - dansa, era un concurs de vitrine, concurs de opriri în vitrine, trist ca un vals, valsat ca o vârstă, o vârstă de pe-o apă cu flori parfumate, strănutate, atunci inventate.

amedeo minghi, păstreaz-o tu în acuarele-ngrijorate

intonate -

uşor maliţioasă, cu părul de ceylon şi o seninătate-sticlă, identitate mică 

ca dintr-o poţiune-aproape otrăvită 

vărsată într-o umbră dintr-o grădină care refuză să fie oprită.

-

* bleubleumarinseraticgrimediteranean.

** cam ştirb în realitate, daaaar mi l-am amintit, îl ştiu, îl ştiu!

'découvrir le monde vaut mieux que rester' -

dărâm-o, nu vrea să mai stea. merii şovăiesc, gheboşi, apatici, de vorbă c-un pământ încărunţit de smogul clădirilor noi

cireşul nu mai radiază de-nviere

trandafirii fug de rochiţele de seară cu care fiecare regina-nopţii de zână -

poţi să-i iei păpădiile, păianjenii uriaşi care se întorceau din an în an mai fioroşi şi mai negri în vie

poţi să-i iei bradul şi fiara cea mai dragă pe care am culcat-o cu o mingiuţă spartă dedesubt

crăciunurile de cristal sub flori de gheaţă şi râsete rotund-sclipite

strugurii mov lunguieţi şi pepenii pe care-i aducea tata pe umăr 

şi merele-n lăzi dumbrăveşti şi părul mic uscat cu pere nesătule.

ia-i zmeura şi îngheţatele de casă de 14 şi de 22 iunie, 

copaci escaladaţi plini de furnici şi muzica de mai, mai tare

apoi de august şi castane, în geamuri cu perdele de vânt concertat

şi roşiile, caişii piticoşi şi sprinteni, tablourile, broderiile din epoci portative -

taie, înlocuieşte tufa de la geam, caietele şi cărticelele din care nu înţelegeam cum i-ar plăcea cuiva marin sorescu când exista stănescu sau, mă rog, eminescu

peltelele, salatele de vinete şi nucile, dulceţile de nuci, dulceţile de trandafiri, zacuştele de fum de pe tărâmuri de lemn arse.

scapă de tot, păpuşi italiene, pantofi de lac cu mărgeluţe,

şodouri, tăiţei în degetar,

tudor şi laur în ligheane, nişte gume-ţigară,

şezlonguri şi casete, geci de blugi, curelele de băieţoi, ochelarii de soare, 

pietrele rare.

n-o vreau, e plină de fantome desfăcute, 

apoi bătucite,

care au obosit să bântuie, iar voi aţi obosit să le lăsaţi.

scântei bătrâne

şubrede

şi reversibile.

lasă-i oglinzile, totuşi - 

grele şi încurcate

pe care le mai caut în vis dintr-o cameră-n alta

în care rochia portocalie ca o trompeţică şi o cămaşă albă înnodată peste şi părul ud încă se învârt luminos ca un bec dintr-o noapte de lămpi -

lasă-i pătratele din oglinda-n oglindă-n oglindă 

şi poate vişinul de lângă roaba care-a trezit, copilărie după alta, lalelele bătute -

- un transfer confuz, confundat -

locuiam într-un fel de internat/sorority/vilă imensă, o atmosferă retro-ideală, cu fete de implicitate şi căldură, şi învăţam să fim cu noi sau între noi. afară erau maldăre de frunze, o toamnăprimăvarăvară deplină, dilatată ca o păturică, un quilt senzorial cu găurele luminoase. smaranda avea păr de copilaş şi ironii pluşate, un fel de ghid, eu îi spuneam cum să ghideze, colaboram fluid, fără-ntrebări sonore. dincolo de anotimpul nostru era o altă vilă, cu oameni pe care-i ştiam, nici buni, nici răi, un fel de-acolo cu identitate. nu aveam slujbe sau sarcini antipatice de întreprins, treceam dintr-o zi în cealaltă făcând doar planuri şi călătorii, proiecte de toamnă şatene, o tabără continuă* - nu ne certam şi nu ne-ngrijoram.

însă în ziua asta mă afundasem fără mal într-una dintre noi, o petra dezbătută într-un trecut fără prezent, mă întorceam de undeva pe-o stradă de grădini trecând dintr-una-n alta. cu fiecare poartă pe care-o deschideam, simţeam că vine el din spate - un om kaki, acaparant, grăbit şi lent şi fără ţintă: se-apropia, cât eu (ea) avansam tot mai accelerat, fără să bănuiesc ce vrea sau de ce eram îngrozită. cu ultima poartă de lemn galben deschisă, aproape m-a atins. dar am ieşit, mimând o nonşalanţă de carton şi m-am ascuns într-o ascunzătoare dintre frunze, de unde-l vedeam aşteptându-mă, ca să mă urmărească-n continuare. îl vedeam printr-un gard de lemne paralele, ca un obstacol pentru cai. cumva m-am fofilat şi am ajuns în vila noastră, iar el a intrat ca un gând în cea de vis-à-vis, acolo-cu-identitate. am răscolit cu mintea scurt ce era înăuntru, trecând dintr-un perete-n altul: erau trecuturi juxtapuse, oameni care nu mai vorbeau, un adăpost pentru păreri sau caractere renegate, toate învăluite în toamna-păturică de afară, de-o frumuseţe neacoperită. scări complicate, poduri paradoxale, depozite de amintiri cu raze lungi şi drepte, iar el se impregna în toate, ca un cuvânt neinventat şi rău pe care nu vrei să-l înveţi, dar nu-ţi poţi astupa urechile.

smaranda-şi continua o lecţie ironică la un capăt de amfiteatru de pietre-n aer liber, eu îi suflam ce / de ce vrem să facem de la altul, într-o telepatie-simbioză şugubeaţă. apoi m-am înălţat ca într-o pauză de gri şi am zburat pe-o lebădă uriaşă, în timp ce i se dezmembrau segmente - întâi aripile, apoi gâtul şi orizontul, un roller coaster invizibil trasat prin ani întregi de zbor şi curbe-frică, pân-am aterizat la loc în viaţa noastră proiectivă.
atunci am devenit iar ea - ea care nu era nimic în special, nu avea caracter sau acţiuni, doar o identitate aspirantă, care se impregna în tot iar eu nu mai ştiam să ies - din amfiteatrul-după-amiază am alergat cât am putut de repede în dormitorul nostru, ştiind că n-ar fi trebuit s-o las acolo.

el o găsise primul; eu puteam doar să o simt, dar el o avea în trecut - şi-acum o-njunghiase de atâtea ori, încât era plină de găuri roşii; mergea de la un pat la altul tot mai grena şi mai secătuită, măsufocamînea, nu mai ştiam ce-i ritmul, viitorul, am căzut lângă ea şi-am luat cu mine fiecare punct, încimentată, anihilată de cum poţi să-ţi revii după aşa ceva, după ce-ai fi putut să schimbi, s-opreşti, şi n-ai oprit. eadoarmurea, eu urma să trăiesc cu asta.

în jur, pe geam, toamna de august în mai rămăsese superbă.

-

* un 'cracks' fără punct culminant.

înţelegi.. 2014, întrecapricii, întrelegeri -

none of this is me. it's only glimpses of who i thought i was, who i am when i'm not, whom i thank, whom i think, whom i forget when i remember.

..per sottodire i pronostici —

..în kensington, grădinile‑şi reclamă apercepţia.

..sometimes we’re just impervious to difference. sometimes i want myself, only with later eyes and a moonless aesthetic.

what will it be, proud, modest/honest?
right, warm?
selfful or soulful?

..i still recall the taste of good taste.

‘lespezile? sunt nişte mùfeţi [ulterior definiţi ca: obiecte inexistente destul de moi, poate uşor ţepoase pe‑o parte..] pe care..’

spring when it's spring, winter when winter, autumn when i fall, and summer when we’re older (decembrie)

..alongside luck, and layers of synchronization.

behind, somewhere in an imagined swirl‑swung hammock, people were playing ra‑ha with the age of summer..

‘stop away from me’

those spaces in between, is that where we’re all going? does it all just dilate — is love something we know, or learn? ..know, learn?

..don’t we just like to think we did it all right. that someone else’s tilts are all their own, that actions belong to actors alone. and that misunderstandings are just misunderstood, in passive and impassive voice.

‘there’s no greater gift than friendship.’

..conjugarea afectivă a..

..and my belief in winter.

..love comes and goes, but it mostly goes.

‘principles are like prayers; noble, of course, but awkward at a party.’

..warning: if you upload a photo on blogger and have the habit of occasionally updating the info on your profile, you might consider its *beautification* policy; in other words, prepare to end up looking like bugs bunny after gargling with a bucketful of bleach.

..nu pot să‑mi descarc noaptea trecută din minte. ochi prăfuiţi, jocul de biliard, geometria răsturnată a feţelor de drame cu anestezie, 

youplayedmeout, 
heartsmoke.

..la fel cu tine, gândul lunii — ‘fără de bucurii iubirăm, fără tristeţi ne‑om despărţi.’

..heavy patchouli mornings,

and i’ll always prefer hues to colours.

..i‑am făcut trenului din mână, mi‑a făcut înapoi, apoi a răsunat ca o găină baritonă. un marfar plictisit, 22 noiembrie

..turnuri ca conuri de brad

fantome cu cafea

fantome uscate

chez vagabond; vitralii diluate‑n fum;

pentru că vitraliile recreează curcubeul (pe dinăuntru).

..unde 2 ţânţari au murit şi 2 au fost grav răniţi.

..senzaţionalism, alarmism. lumea le cumpără, nimeni nu se mai uită unde e adevărul.

..constatare neoportună: ‘ai fundul ca un fruct.’

eu (nu aud): ca un tub? (râde) stup? (amândoi, tare) porumb? (pe jos)

..jad îngheţat în lumea de foc cu ceaţă.

..(‘maleficent’) owhoaa, fiinţe din panglici pe apă

it’s not my fault, i’m only story‑eyed —

..you’re someone you wouldn’t understand.

..when i get to the future, change will be different.

..a smile in your words, a (semi)colon in your heart

did you know

that when it’s cold

little round drops of clarity

come out

of frozen stories?

..the moon through a jar of cold mist

..a, lüneburg

you’re smarter than you think, you don’t stop trying; you can believe as much as you can doubt; you don’t postpone, or minimize, or counterfeit; your eyes are wide as much as they are narrow; your favourite season is always the next one; you have a wild wolf as your pet;

and you

know

winter.

‘The planet does not need more successful people. The planet desperately needs more peacemakers, healers, restorers, storytellers and lovers of all kinds.’

..110.000 km, nicio amendă, niciun accident.

..aachen şi starea beige lumânăristică, sănentâlnim, măsperii.. poliţişti olandezi de graniţă, limită de 100, eu galopez cu zen şi când se lămuresc că‑s doar aiurea (nu merită amenzi aiurii, nu‑s terorişti, ei doar merg repejor şi zic prostii), ajungem să vorbim de puppy love.

..belgienii au gropi de ½ m în autostradă, însă semnalizează că se alunecă pe zăpadă. abia începe‑octombrie, sunt 20 de grade, îţi dai seama de asta după ce iei vreo 11 gropi. de ½ m. dar CE ne facem dacă ninge.

..poate de‑aici ies picăturile,

o tufă mare‑mare de picături

îmbrăţişate.

..când n‑ai măsura substanţelor

..se ridicase marea pe cer, învolburată, fosforescentă, cu sare..

summer, they say, is an endless feeling.

..aşa face himber când e somnoros şi relaxat, se‑ntinde clătiţeşte ca un păianjen pe toată suprafaţa patului, şi.. doarme. doohoaarme..

..‘(a child's intelligent heart can fathom the depth of many dark places,) but can it fathom the delicate moment of its own detachment?’

..zulla road! castanele..

..lică & leţ scriu teze riguroase: hozro şi pasărea rară.

‘Yet still my hands tremble before the kindness of strangers and the rain of sibilant words spoken softly in the hushed night.’

..îi dau cu degetele de la picioare sub genunchi şi ‘aau, de ce‑mi dai cu creionul? totullatineiascuţit?!’

..(asta) nu‑i molie, e silvilius.

..cap de tobă, buturuga‑n formol

..nu credeam că mai ştiu. sănunţelegicezic, darmamîndrăgostitaşadecruddetinennoapteaasta, încât mi‑au ieşit fluturi roşii şi 6 vulpi în faţă, în pădurea umbrelor de sclipici. hanoracultăugrişiniştepistruinordici  

(ultima zi de iulie)

..starry story, ivory sorry

..pick a song, a mood, a you

stay with it until the night comes true.

..îmi împleteşte puţin codiţele imaginaţiei să văd lucrurile invers —

..‘când au trecut atâţia ani prin noi, pe lângă noi? eu n‑am trecut prin ei..’

..există artist mic şi există artist‑ic.

..muzica are şi filme, şi cărţi înăuntru —

..am descoperit o aluniţă nouă, micămică, pe mijlocul genunchiului, o cheamă annabel rix.

cu un tractor pe câmpuri de zăpadă, iarna

there is this place

this sense‑forgotten place

like a heath‑shaped shade on the sky at night

where sam comes up to visit

and her only regrets

are some sparrows.

cum e să ai o relaţie atât de liniştită, încat ninge cu păpădii, cu păpădii în şoaptă.

vine la uşa ta şi nici nu te surprinde, nici nu te intrigă, îi deschizi cu privirea senină şi‑nchisă, mâncaţi pe clapele surdinei, dormiţi pe‑ale ecoului, nu strigi, nu strigă, nu e foarte‑ntuneric, nici foarte lumină, nu are vicii sau trecuturi mari, ca un joc de macaua.

cine‑a ţipat aşa sfâşietor? părea să fie o soţie de tramvai.

..deşteptul de bre mi s‑a lipit de far, cât încercam să parchez. lipit‑lipit, ori chiorăşte de tot şi a descoperit lumina, ori e pur şi simplu cel mai absurd câine din lume. în secunda în care s‑au oprit roţile, s‑a trântit‑acroşat avid de roata din faţă: sub portieră, blocând preş‑fedeleş ieşirea, încât să‑ncalec peste scaune şi să mă fofilez pe uşa cealaltă.

..‘and the most she can do is throw shadows at you’

..yo, aici dj tichiuţă. tocmai stăteam pe jos turceşte într‑un bar drogofil, într‑un nor de fumakapraf, cu o privire injectată‑n ceaţă şi un picior de hostess neapărat în poză.

ia un biet geek cu cămaşuţă albă de la internat, îndeasă-i o şosetă roşie pe cap, tăvăleşte‑i puţin părul şi‑adidaşii printr‑o baltă, pune‑i 2 tricouri — unul gri mozol, celălalt verde fosfor — unul peste altul, nişte izmene ferfeniţă cu talia pe la genunchi şi 3 mărimi greşite, 2 tatuaje cu litere chinezeşti aleatorii pe antebraţ, respectiv spate, o pereche de căşti cu leduri chiorâstice curgându‑i după gât, ideea de ‘freestyle’ şi ‘shady past’ recuperate şi exersate de câteva ori în oglindă. rezultă hobo cool alias tichiuţă, superidentitatea cosmopolită a secolului 21, în care grunge şi hipster meet the dust & go wherever za life takes ye.

..alergatul noaptea, înotatul noaptea, respiratul noaptea, ceaiurile cu gust de luminiţe şi de staţiuni lago di garda noaptea, discuţiile cu mai multe înţelesuri noaptea, condusul, mereu condusul noaptea, când e pustiu, când a plouat, cu luna şi cu lacurile şi cu enya între ele, noaptea

..o scapi undeva în străfundul minţii, unde rămâne senzaţia, nu şi amintirea.

..ultimul iunie, şerveţelele se grăbeau la o reuniune a serveţelelor. pe străzi, noaptea, câte o frunză dansa rap (ultima zi de iunie)

..există oameni cu stop, apoi există oameni cu stop şi cu dop.

..‘my sole relief was to walk along the corridors of the third story.’

..bre e un câine delicios, complet nebun (alb cu negru, răpciugos, ageless). îl ştiu de 7 ani şi rămâne de necrezut. într‑o zi doarme cu capul pe‑o cărămidă. în alta, îl găseşti tolănit sub disculpe (cu capul ieşit, la umbra roţii) şi nu poţi să‑l urneşti, că nu se dă. la 2 noaptea se‑apucă să zăpăcească nişte sticle de plastic, şi hârâie cu ele până trezeşte 4 străzi. vara, la 39 de grade, stă adormit la soare topitor. ba traversează copoul cu urechile‑n vânt şi‑o haită de zece lătrători în spate, ba se bălăngăneşte sau se propteşte în faţa maşinilor care pleacă, ba îşi izbeşte din greşeală trufa de pantalonii tăi fiindcă‑i prea plictisit să se uite pe unde merge, ba‑l reperezi în faţa unui magazin, soul searching: holbându‑se psihedelic la un fel de furnică.
mai devreme săpase o groapă în care îşi băgase botul, uitându‑se la o pâine (deci nu invers). avea un ochi extrem de roşu, posibil să se fi apucat de băut.

..tu ai vreo amintire din clasa a 7‑a? e cea mai anonimă. geometria plană şi mai ce?

(mă enervasem, mi s‑a oprit motorul vrând să întorc într‑un mijloculdrumului şi un ţigan burtos a pufnit într‑un râs ostentativ, cu multă satisfacţie în burta tuciurie.)

daţi‑le‑n cap visătorilor. voi, care credeţi că pământul e rotund şi se învârte după bani, care vă definiţi şi derivaţi din plăceri de 30 de minute. voi, care aţi *iubit* de 25 de ori, însă *n‑a mers* şi sunteţi victimele nedreptăţii, ale mirărilor strivite şi ale glumelor amare.
voi, care credeţi că mândria se măsoară în depăşiri şi‑n ştiumaibine, voi care încuiaţi tot ce nu vreţi să mai vedeţi într‑o conservă, voi care sunteţi prea puternici în faţa armoniei şi a artei. voi, care credeţi că 'a lupta' înseamnă a fura sau a brava sau a‑njura sau a‑nghionti oameni şi animale, voi care vreţi de azi pe mâine. care vă plombaţi viaţa cu filme şi statistici defetiste, care v‑ascundeţi după băţ şi visaţi pornografic. pentru care nuanţele, sinceritatea, poezia, dilemele morale şi nesiguranţa sunt efeminate.
găsiţi‑i — poate mai sunt 20, sau poate 200 pe lume. jucaţi‑vă cu ei un pic, râdeţi‑le în faţă, demonstraţi‑le matematic că tot ce reprezintă sunt sfere derizorii de şampon. apoi urcaţi‑vă pe trotineta voastră neagră pictată cu vipere şi pentagrame şi văpăi, traversaţi huruind oraşul, scuipaţi pe jos şi ridicaţi‑vă tricoul: aţi câştigat. pe soclul limitelor depăşite, sus de tot, stau autoapologiile, colacele în sus şi dungile voastre adidas.

..‘lasă ploaia să se spargă, lasă cerul să dezbată’

..to touch the face of the start.

..l‑am văzut iar pe prâsleadindorobanţi, avea blugii rupţi, ochii turquoise şi a ajuns iar în disculpe. (15 iunie)

..nu puteam să mă hotărăsc dacă erau brazii calzi, luna rece, sau luna caldă, brazii reci (12 iunie)

povesteşte‑mi o facultate.

..plimbându‑se prin poze, mirosind a cafea

..zboarăfrunza academic. zboară frunze despre organizare, zboară în paranteze neavenite şi în tramvaie de derizoriu.

..hai să vorbim. pune muzică.

..gustul cântecului, gustul hotelului de pe mal, gustul ecoului

sfarşit de mai, mă plimbam noaptea, furtună, 12 grade, un lac, două, trei, o melodie pe care abia o găsisem şi credeam că e rară (radio 21 — ‘wildest moments’), apoi o pasăre enormă, ca un palton aşternut, praliniu, traversându‑mi parbrizul. din toate sutele de păsări care mi se aruncă‑n faţă, pe asta chiar puteam s‑o calc.

How does the story end?
she wouldn't say.
Definitely worth waiting 6 months for her to reply.
(are you any good with your guitar?)
Not particularly. I'm just learning as and when I have time, which lately hasn't been very often. I'm spending more time with my camera. Again, still learning.
camera, musical instruments, climbing a wall, chasing a dingo, wave facers and mountain dissolvers. oh, you, who'art all original and *true*.
Are you amusing yourself?
bitterly.
Is your face hideously scarred?
on the inside.
As long as it's pretty on the outside you'll do fine on the interwebs.
one of the dumbest, most superficial conclusions to be.
Also true, though.
in a place that doesn't exist.
Why are you the way that you are?
scar(r)ed on the inside? blunt? askew?
life's cats are playing with our keyboards.
Is this an internet persona?
just bits of now to navigate among - there are no internet personas, those skeletons don't cling to verbs like this.
it's fake or be, i chose to be.
what do you dream about in june?
When shall we three meet again? In thunder, lightning, or in rain?
June hasn't happened yet, unless you mean previous Junes.
us three, in all the three.
(just one of life's cats lingered on?)
i mean all junes, and all of june.
Glastonbury. 
You?
:) in tune.
I bet you're going this year, though, whereas I'm not.
i never went. i'll never go.
Future's unwritten my friend.
some have a magic pen.
I think they're called magic markers.
or pens. cages‑like pens.

..când a sunat unfeldebabă pe fix şi‑a întrebat ‘hello, john?’ (după ce răspunsesem)

ţine‑mi volanul, cât ies pe geam cu totul —

..mâncam un morcov, mă uitam la un tei, şi morcovul a devenit brusc gust de tei.

..hârjoană, substantiv

..you’re such a quando.

Colours switched hues and hosts … For, once imagined, everything here was lyrically real, and synaesthetically complete, while the irrelevancy of time embraced irrelevancies of change. — himbercuhamulrupt printre pagini de master, înainte s‑asculte prima oară vincent.

..it was the autumn of a summer’s winter, complete in its resplendent, eclectic quality that no season alone could grasp.

..în vis, bucur obor era o călimară‑ntunecată, goală pe dinăuntru, în jurul căreia mergea haotic un tren subţire cât un penson. pe‑o monocletă, pe‑un teren zgrunţuros.

..secrete transformate în umbre pe pernă

..‘ca şi cum ai ruga un urs să‑ţi dea peria de lângă un morman de zmeură.’

..ceaţă cu frunze, nişte străduţe ieşene pe care nu fusesem încă.

(‘vânt ce stă şi vânt ce bate’) — că‑şi alegeau, că‑şi scriau, că‑nţelegeau tot ce e de cântat şi de păstrat pe lume, că numele şi cântecele lor au strâns mai multă tinereţe decât 1000 de licee în care am intrat vreodată, inclusiv din colţul privirii. vocea, timbrul, felul cum le pronunţă, cum ţi le‑aştern, simţite, în spatele minţii.

..am zis aripă cu pene, să zbor cu ea prin vene

..a poveste neîncepută, a pădure cu copaci de argint, a —

..s‑avem identităţi de sticlă — ok, să le schimbăm, dar să ne mai vedem prin ele.

..încuietor, ce parte morfologică e ‘cică’. de ce conjuncţie, de ce adverb..

..cielo de brujas

mi s‑a oprit motorul vrând să dau în marşarier la vale, ‘e motor diesel, înţelegi..’ şi mi-am adus aminte că tot nu dau doi cenţi pe vârste. (28 aprilie)

..bombănel.

..motociclist care mergea în paralel cu mine pe copou, hârhâr. dar nu pot să mă uit la ei, mi‑e frică. că (dacă‑şi scoate casca) e mârlan, că n‑ar şti să vorbească, sau că s‑ar sparge pur şi simplu.

..lucrurile pe care nu le zici nu rămân nicăieri. se schimbă de la o zi la alta, de la o lună la alta, şi uiţi, le uiţi.. până când încetează să existe.

..câte lucruri poţi face cu încheietura mâinii.

‘You’ll know her more by your questions than by her answers. Keep looking at her long enough. One day you might see someone you know.’

..de câte ori e lambada pe drum, dansezi pe benzi, dreapta şi stânga

..mai târziu, puzderia fenomenală de stele linz pe cer — pe 80/90% de cer, restul de 10% fulgera (un petic, departe) fără lună. cerul e‑o pătură neagră, catifelată, înstelată.

..ascultam asta  în passau şi trecea ploaia şi venea noaptea şi stăteam ca un cuţu cu botul pe labe pe geam, în vânt,

era perfect.

apusul trecuse cu ploaia

şi erau nori rupţi ca din mare, din culoarea ei seara

în dunăre se stingeau două lebede

din când în când deschideam ochii

în liniştea atemporală în care‑ţi dai drumul de sus.

..gigel cu chanel. again. (iar o trezire în râsete‑bulbuci)

..mistreţi negri sălbatici şi 1, 2, 3 căprioare speriate, pe‑acelaşi drum păduricesc pe care încercam s‑alerg. şi melci, şi un arici traversând la întoarcere, gâze stresante care ţi se îneacă în gene, în ochi, în strugurel, şi trebuie salvate.

mi‑am regăsit haven‑ul de la capătul cascadelor secrete — şi l-am salvat, să nu‑l mai pierd. (22 aprilie)

..un uriaş mergea pe stradă împărţind balcoane. de fier forjat, de piatră sculptiformă, balcoane mari şi mici, potrivite cu o casă sau cu castanul care o umbreşte.

..stăteam pe geam la soare şi deschid ochii la un moment dat. 3 spectatori: un motan alb, zburlit şi languros, pe‑acoperiş; un câine alb, pitic şi indignat, în curtea‑nvecinată; un băboi şi mai indignat, bombănitor, c‑o stropitoare, lângă el.

aceeaşi zi, seara mă duc să explorez cotloane pe roţi şubrede de bicicletă [răbluţa mea de băieţoi]. găsesc un sat superb, 6 căsuţe în total, ascunse într‑un vad de floricele şi sălbăticie. mă iau după nori negri, mă pierd pe câmpuri lungi de rapiţă în floare, vine o ploaie caldă şi promiţătoare, îmi lungesc drumul, ocolişuri, merg repede la vale pe mijlocul unui drum abrupt şi circulat, unii‑mi strigă ceva dintr‑o maşină hippie, îmi şiroiesc pantalonii, eşarfa, cocul, trece‑un autocar claxonând de departe, iar sensuri giratorii, pe ăsta‑l facem invers, văd de departe alt autocar în altă intersecţie, m‑aşteaptă omidesc‑cuminte (empatie), îl salut râzând tare cu mâna murată, un moşulet alb şi senin face din mână înapoi de la volan.. 30 de metri după intersecţie şi e‑n spatele meu, încerc să urc pe un trotuar şi să‑i fac loc, roţi ricoşate de bordură şi poc, cad ca o pătlăgică turtiformă pe burtică. hei,amcăzut,cechestie, în timp ce moşuletul zen opreşte‑autocarul fix pe mijloc, damage control, mă ridic ca pe arcuri — nu ştiu ce am făcut aici, dar zero julituri (vânătăi nu se ţin). locatari de autocar vizionând impacientaţi laolaltă cu moşul, aşteaptă să mă clatin sau mă dezmembrez. le fac din mână şi lor, tot nu pleacă, doar n‑au să se dea jos acum, să mă cocoţ fuguţa înapoi pe obiect trădător şi cam strâmb, ha‑hei, am scaunul întors cu faţa‑n spate.. mă dezechilibrez din nou, mai caraghios, până‑mi dau seama că e câş, nu pot să cred că n‑am zgârieturi, nu m‑am distrat de mult aşa de bine.

să nu uit ziua asta, revigorantă şi părtinitoare. (perechea nr. 2 de pantaloni vaporoşi ferfeniţaţi în mai puţin de două săptămâni, de roţi conduse cu incompetenţă) (21 aprilie)

..ce triste, familiile care nu rezolvă, doar repetă. nu caută soluţii, ci doar să scape şi să ocolească, înaintând în inerţii involutive, frământate.

el e frustrat şi nesimţit, ea e docilă şi epuizată, iar între ei, mereu şi niciodată s‑au oprit. dar ei nu‑şi. mai. dau. seama.

..căsuţa mea, fugită o dată pentru totdeauna de dismagia postmodernităţilor. cu gemuleţe şi uşiţă rotunjite, cu castronaşe de culoarea cojii de dovleac topite‑n griş cu lapte, străzi vanilate şi macaroane blânde, îmbombonate cu mirodenii galbene‑cărămizii. perna, o ciupercuţă de culoarea mai, potcoave argintii şi vii trecând în fiecare zi pe geam, un pat care se‑ascunde în tavan când nu mai dormi, şi vrea de‑a v‑aţi ascunselea. acadele moi care aud cu urechi de clopoţei şi‑ţi spun ce ţi‑ar plăcea să faci în ora următoare.. tufe şi pădurici încotlonate în colţuri secrete de viitor‑vior. din fiecare anotimp: bucătăria întunecos‑roşcată, din lemn aprins cu foc uscat şi bolte căzătoare. intrând în vitrina de foc, te‑afunzi într‑o toamnă pustie, pe drumuri de pădure cel puţin tricromate — chiar lângă soba din sufragerie. holul din mijloc, două uşiţe piticoase, de lemn sau desen animat, pereţi care te duc în seri de iarnă cu sănii de‑a dura, şi moţurile alea de căciulă.. o tufă de trandafiraşi‑chinezăraşi ieşind cu totul din tabloul 7 seara pe o alee de mahon. un evantai invadant de liliac alb statuesc şi‑un castelaş de clipocei dintr‑un pârâu flancat de cireşi înfloriţi, pe‑un deal, pe un mal în crescendo.

..creşte lila, stropit de‑o stropitoare topitoare: parfum de ceaiuri împletite, urcate în spirală de raze verzi până la curcubeu — un curcubeu rece şi acrişor, o acadea sălbatică.

..strada teilor, alergând împotriva vântului, apune soarele ca un trandafir în centrifugă în spatele lebedei de săpun care îşi ancorează pe un ritm suav capul în apa velină, grotele înconjoară oraşul şi dincolo de ele, un câmp de rapiţă în floare se stinge fără sunet într‑o casetă 
de răcoare.

..fără far, fără să ştii să mergi prea bine, pe cărărui cu rădăcini‑capcane, muchii accidentate şi catacombe cu capace. zbang, târâie bicicleta pe scări abrupte‑sus, s‑a terminat drumul şi‑i apă‑n toate celelalte părţi, tot înainte în pustiu sălbăticios, şi uite nooaaaptea.. într‑un târziu, un cârd de nişte zeci de soldaţi/ofiţeri/jandarmiîncostumedubioasecamnejandarmicenegrucualb/whatever, răsfiraţi oportun de ambele părţi de şosea, cât să le treci prin mijloc. (10 aprilie)

..o tornadă de cearşaf cu aluzii nonşalante de zmeură, un pic de lămâie şi‑alt pic de levănţică era cerul, seara aia.

..pasărea de mâneci ştia. am găsit sursa romantismului — l. q. şi grădinile lui suspendate, 8 aprilie

..‘chaussée de forme’, scria — nelegat, neaccent. daaaa, hai să mergem toţi pe câmp, drumul e doar de formă!

..ah, mişcarea — tot ce contează, ce‑a contat, toate sunt în mişcare.

..aş scrie zile lungi despre linişti împroşcate liniştit şi‑orizontal pe cerul imediat după ploaie, înainte ca noaptea să înghită seara.

m‑ai visat vreodată pe bicicletă? ‘pe fiecare veste de primăvară.’

..geamuri în formă de gaura cheii — acelaşi loc din austria, atâtea drumuri fenomenale către. nu li se mai termină fenomenele.

are aerul ăsta de franţuzoaică — unde în franţa locuiţi? marea britanie. a..ha.

‘someone should write a book where the main character slowly falls in love with the reader.’ they should..

..is it safe, the place you think in?

..slow, ly

..there was our age to live.

..nu mi‑am dat seama până acum că cei care se cunosc la vârste mari şi mijlocii îşi văd toată viaţa din spate. la 16 ani, nu‑ţi pui problema cum era el copil. la 48, ţi‑o pui — cum era el la 16 ani, cum se îndragostea, în pat, într‑un copac, în faţa uşii, ţopăind selectiv pe cuburi de gresie alba în şah, în ultimul rând dintr‑o sală. cu degete moi, ochi inteligenţi şi nicio deformaţie profesională.

..te moi în stări, în oameni, ca un penson în acuarele

..luna era aşa aprinsă, încât a început să cânte un cocoş în toiul nopţii.

..ia, încearcă să miroşi un toporaş fără să‑l rupi — în ce poziţie.

..live love, love live

..mă cheamă himber, sunt un cal ţăcănit care aleargă printr‑o teză. nu‑mi place să am ham şi să fiu obligat să zic despre aia sau aia, alerg de unul singur, mă enervez uşor, dau din copite, necheheez. găsesc poeticisme, chiar dacă oamenii mă tot hohbligă să şterg şi să rescriu pe limba lor banală.

..see you in nevember.

..there’s passion in some people. & i recognize each dream, each reckless instant, each miracle, each bleeding disillusion that they cross —

..‘when she opened the door, rezia was light and open like a morning landscape/window/meadow’ (kittens din teză, cum vede himber relevanţa)

..irinel   & irinoi  .

..o zi superbă, o fustăceaşcă translucidă, transîmbulinată — 5 februarie

..it tasted just like rome.

..i like cold dusty pinks & warm light blues, because they thaw and breathe in other worlds.

leţ, ţinându‑mi mâna‑n braţe: nu‑mi ia nimeni ooooosul..

eu: îţi dai seama că mâna chiar aşa arată pe dinăuntru? ca osul ăla [de spike] — nici prea mare, nici prea mic.

‘tra le dita della vita’, una din cele mai cardioconexe voci pe care le poţi asculta.

..nu pricep de unde vin buburuzele astea. iarna, la -20 de grade, în fiecare zi îmi cotropesc! pervazul.

o filă nouă, ondulată. niciun trecut, niciun salut, nimic dincolo de vizuina din pardesiul lui, adâncă.

..i like it when it goes to extremes, i like it when they dance in my dreams —

..and then spring melted.

..mi‑a zis că‑s ca o ladă (de la textura pantalonilor, ?!)

..we must snow.

..gândurile ne nuanţează, acţiunile ne măsoară.

..râzând de nume, într‑o noapte: beatrice (b.) anana, s.(orin) alam, mărioara orcov (şerban ossetta, silvio armalla, oana liţă – asta sigur există!)

..am nişte dune de dume (‘n document)

..morala unui vis: cu‑bau

..good morning, sleep tight.

nu ştiu unde‑o găsit el corul ăsta. crezi că erau nişte babe?

..o rochie făcută din apa diferenţei,

sute de ani de apa diferenţei.

mi‑era aşa frică de oameni.

..mă plimbam noaptea cu maşina, o lună vârcolacică, el trecea strada cu mâinile în buzunar şi‑un fel de glugă postmodern boemă. semăna c‑un tren din paris, eu eram mic, nemachiat şi murat, camuflat departe în gluga hanoracului meu neboem, simţindu‑mă un con ud de brad într‑o remorcă abandonată. am râs când a trecut, a văzut, nu i‑a păsat cât de rău arătam, a râs ca o lumină sinceră, încât m‑a înviat.

..complet nereverenţios faţă de cultură (hoah), lică.

..biscuiţi culturali

..‘(înţelegi,) doar eşti fiică.’ -> salut, eu sunt fiică. tu?