nu ştiu să descriu casa asta ruginie,
dar uşa ei e o pernă de sticlă cu colţuri rotunjite şi oglinjoare şlefuite,
în care intri ca-ntr-o pâine caldă, transparentă, şi călătoreşti caleidoscopic. arămiu, maro-auriu, ruginiu.
un octombrie turnat în intrări, o stridie de vitralii mocnite.
o bomboană de gemuleţe
în nuanţe de gem.
nimeni nu ştie unde ajungi / ce se întâmplă după ce intri, însă e lucitor şi magic.
nervuri luminiscente ca aripile unei albine-n soare,
ochii ţi se împrăştie în mărgeluţe
de o plăcere migratoare.
Friday, October 10, 2014
Subscribe to:
Posts (Atom)