'come una stanza chiusa a chiave' -

un iulie dimineaţa în care răsfrângi muzică italiană peste pădurea celtică, iar totul e atât de relaxat. îi explici cuiva semnele din resemnare, comunici zâmbăresc cu porumbeii care se hârjonesc în grădina roşie, primeşti o poezie, pui continuitatea lângă efemer şi-ti dai seama de importanţele contrastelor*.
pietricele de soare care sclipesc pe frunze de sticlă,
un mesaj superb pe care l-ai trimis fără să te întrebi ce-nseamnă,
castanele aliniate de-a lungul holului care nu face decât să respire.

o zi sinceră începută trezindu-te de-a latul patului, picioarele complet afară şi aşternut coconizat (un pic sub pernă şi alt pic sub cap).

timpul larg, neabreviat, preţios,

secrete mici şi mijlocii spuse de vântul mereu-a-schimbare.

erai o intrare în drumul umbric, cortinat, pe care alergam aseară.

erai gara deasupra capetelor noastre, un tren olfactiv care se-oprea doar cât să înţelegi că există,

iar drumurile te vedeau, râdeau, îşi strângeau trena şi se ascundeau în alte locuri.

la mine-n casă n-or să răsune telefoane, nici televizoare,

n-o să am ceasuri, ore, covoare urâte,

n-or să încapă impozitele, impoziţiile, artificialitatea.

plecaţi din lumea respirată, oameni stresaţi sau anesteziaţi, grăbiţi, bronzaţi şi amânaţi, 

fără cuvânt, curaj şi emoţii fluente.

aşternuturi de aer, înălţări de fluier -

răsare yucca într-un salon alb şi perfect,

un cavaler descălecat îşi inventează spada în oglindă.

teii se joacă de-a pini pânditori,

îşi dantelifică parfumul liber în sfere topitoare.

o zi sinceră continuată acolo unde figurile obosite se-adapă cu intrări neprevăzute,

te-ndeamnă s-o găseşti şi o găseşti - e 16, se opreşte. nu te-aştepta, dar te aşteaptă-acum,

(she thinks the universal key is unity, you think it's unicorns)

nici ea nu ştie sigur dacă culorile nopţii sau albul, 

dar vorbiţi amândouă repede, fără defense sau surdine,

voi care credeţi în firesc, în înţelesuri-frumuseţe,

legate într-un colier de revelaţii simple, simultane. 

iar seara..

seara iar nu se mai vede,

e-un colăcel de îngheţată devenită versuri,

steluţele împrăştiate de pe jachetă în lumea de umbră.

    

-

* aceeaşi jucărie poate rămâne lângă gard, aruncată, sau poţi s-o foloseşti ca pe-un binoclu magic spre cu totul altă poveste. 

cum poţi să te mai umpli de lumină dimineaţa, dacă nu-i niciodată noapte?

- hanorace haìne -

valentiiiinaa!

n-am încercat în olanda - găsesc pe-un raft de frigidercămară praful ăsta ierbos şi cumva îmi cade în nas. mi se lentifică lumina şi reflexele, sunt înapoi în camp*, dar e un camp mizer, hippie, mult roşu, atraseic.

mă întalnesc c-un porc (destul de agresiv) care-şi sprijină râtul de piciorul meu (destul de derutat), comunicând cu el (picior, derutat) într-un repertoriu de grosimi sonore.

mai merg; toamnă uscată, fără perimetru. se-ntinde ravenhead-ic, cu o textură de fân, pe orizontale destrămate.
pâlcuri de zgomote difuze, drumuri fără cărare. împărăţii fără stare de agregare.

mă întâlnesc apoi cu o căruţătelemac răsturnată; călare pe ea, o artistă de ierburi. eu râd căscat şi lent, doarsuntdrogatădarsunteu,n-osă-miignoramuzamentul. 

ar vrea să-mi ofere şi ea prafuri uscateperaft, dar vede repede că sunt cam prafuscată şi continuă să se aplece, c-un aer oarecum complicitar, strângându-şi fânul inhalabil din jurul telemacului răsturnat.

începe o pădure roşu-verde-auriu, în straturi de-adâncime. ecouri de lupul rău şi haos meta-adolescentin** pe ici - pe colo. 

ajung la un lac îngheţat, între timp recunosc participanţi la foste petreceri eşuat-asinine din liceu sau de mai departe: se-nvârt în jurul meu şi mă miros ca niste harpii, 's-a drogat asta', mă prind şi mă fixează de un pat, ..un fel de complot al tuturor gratuiţilor. 

din faţă, lacul îngheţat se uită la mine static, prin mascarada de buline (ecouri-buline). îi explic plictisit şi latent că nu vreau apă, în timp ce ei continuă să mă cerceteze, de parc-aş fi o pagină de pe tărâmulcusurprize descoperită pe gaura cheii.

pe unii nu-i cunosc, dar îi cunosc, cei mai mulţi par pelerine furate din recuzita unui film scufiţa-roşie-gone-punk. într-un târziu, apare 'fratele unei prietene' (scufiţa însăşi) - o apariţie androgină, cu culoarea şi semnificaţiile murdărite. 

cineva îi pune pe toţi să traverseze lacul, unii cad, alţii se dezbracă sau cântă, eu mă ascund dupa hanorace urâte, narcofilice, apoi dispar cu încetinitorul şi reajung pe drumul roşu-verde-auriu, care continua să se usuce cu ecouri. 

ma-nhaţă două creaturi încrucişate între iederă şi gumă de mestecat, de data asta (cu capete şi hanorace, iar). şi strigă cât de tare pot: 'valentiiiinaaa'..
dar mi-e prea somn, îi las să mă ducă înapoi la lac. sunt o monedă de şantaj, vor să mă prind sub gheaţă.

nu ştiu dacă ajung la valentina sau sub gheaţă, nu am răbdare să mă lămuresc. pe tronul dinaintea lacului, pe care mai devreme trăgeau hanorace haìne de mine, acum se înghiontesc un fel de heruvimi-rebut, subsumaţi noţiunii de hanorac şi aleatorii. 

pădurea se recalculează, se frământă, lacul se dezgheaţă, apoi îngheaţă înapoi. 

ei chiuie, se luptă-n acţiuni nemotivate, dezarticulate, mai repede, mai lent, praf, fân şi o ilaritate fadă, fără complement.

-

* hayward, massachusetts.

** 'the perks of being a wallflower'.